1. [MDA2] sufocat, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~ați, ~e / E: sufoca] 1 (D. ființe, mai ales d. oameni) Care este pe cale să-și piardă sau care și-a pierdut respirația datorită lipsei de oxigen sau încetinirii ritmului respirator Si: asfixiat (1), înăbușit, înecat, sugrumat (1), (îvp) nădușit. 2 (Pex) Omorât sau mort prin lipsă de aer Si: asfixiat (2), înăbușit, înecat, sugrumat (1), (îvp) nădușit. 3 (Rar; d. stări afective) Sufocant (3). 4 (Fig; d. oameni) Care și-a pierdut, pe moment, respirația în urma unei emoții sau a unei stări de spirit deosebite Si: înăbușit.
2. [DEX '09] SUFOCA, sufoc, vb. I. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia. – Din fr. suffoquer, lat. suffocare.
3. [MDA2] sufoca [At: ANTONESCU, D. / Pzi: sufoc / E: fr suffoquer] 1-3 vtri A face să piardă sau a-și pierde respirația datorită lipsei de oxigen sau încetinirii ritmului respirator Si: a (se) asfixia (1-2), a (se) înăbuși, a (se) îneca, a (se) sugruma, (îvp) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv) a (se) împresura. 4-6 vtri (Pex) A omorî sau a muri prin lipsă de aer Si: a (se) asfixia (1-2), a (se) înăbuși, a (se) îneca, a (se) sugruma, (îvp) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv) a (se) împresura. 7 vt (Pan; c. i. plante) A stânjeni sau a opri în dezvoltare Si: a înăbuși, a îneca, (rar) a sugruma. 8 vt (Fig; c. i. acțiuni, procese, sentimente etc.) A împiedica dezvoltarea, cursul, manifestarea Si: a frâna (5), a inhiba, a înăbuși, a opri. 9-11 vtri (Fig) A face să-și piardă sau a-și pierde, pe moment, respirația în urma unei emoții sau a unei stări de spirit deosebite Si: a (se) înăbuși, a (se) sugruma (10-11).
4. [DLRLC] SUFOCA, sufoc, vb. I. Refl. A avea respirația oprită, a se înăbuși (din lipsă de aer). Eleonora, a cărei răsuflare nu se aude... poate că s-a sufocat în pernă. DUMITRIU, B. F. 150. ◊ Fig. Pușkin, în această atmosferă [de la curtea țarului], se sufoca. STANCU, U.R.S.S. 145. Ei bine, m-aș sufoca dacă nu ți-aș spune. SEBASTIAN, T. 61. ◊ Tranz. Trebuie să te dezbraci măcar, că te sufocă hainele! CĂLINESCU, E. O. II 158. O emoție distrugătoare îi încleșta fălcile, bătăile inimii îl sufocau. VLAHUȚĂ, O. A. 118. (Fig.) Ea se opri brusc, speriată. Nu putea să lege nici un cuvînt. Emoția o sufoca. BART, E. 186.
5. [DN] SUFOCA vb. I. tr., refl. A (se) înăbuși (din lipsă de aer). [P.i. sufoc, 3,6 -că. / < fr. suffoquer, cf. lat. suffocare].
6. [MDN '00] SUFOCA vb. tr., refl. a (se) asfixia. (< fr. suffoquer, lat. suffocare)
7. [Șăineanu, ed. VI] sufocà v. a năbuși.
8. [Scriban] *sufóc, a -á v. tr. (lat. suf-fóco, -focáre). Gîtui. Înăduș: fumu te sufoca.
9. [DOOM 3] sufoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sufoc, 2 sg. sufoci, 3 sufocă; conj. prez. 1 sg. să sufoc, 3 să sufoce
10. [DOOM 2] sufoca (a ~) vb., ind. prez. 3 sufocă
11. [MDO] sufoca (ind. prez. 3 sg. și pl. sufocă)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL