Definiție și ce înseamnă suflețitoriu

1. [MDA2] suflețitoriu, ~ie smf, a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ii / E: sufleți2 + -itoriu] (Îvr) 1-2 (Persoană) care însuflețește.

2. [DAR] suflețitoriu, suflețitorie, adj., s.m. și f. (înv.) (persoană) care însuflețește.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] sufet sm [At: DN3 / Pl: ~eți / E: ns cf fr suffète, […]
1. [DEX '09] SUFISM s. n. Curent în mistica musulmană, apărut în sec. VIII și […]
1. [MDA2] sufist, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~iști, ~e / E: fr soufiste] […]
1. [DEX '09] SUFIT, sufituri, s. n. Ornament de var și nisip, executat în special […]
1. [MDA2] sufitic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf […]
1. [DEX '09] SUFITĂ1, sufite, s. f. Parte superioară a scenei, amenajată special pentru manevrarea […]
1. [DEX '09] SUFIXA, sufixez, vb. I. Tranz. A adăuga un sufix la o rădăcină […]
1. [MDA2] sufixal, ~ă a [At: PHILIPPIDE, P. 112 / Pl: ~i, ~e / E: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro