1. [MDA2] suflețitoriu, ~ie smf, a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ii / E: sufleți2 + -itoriu] (Îvr) 1-2 (Persoană) care însuflețește.
2. [DAR] suflețitoriu, suflețitorie, adj., s.m. și f. (înv.) (persoană) care însuflețește.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL