1. [MDA2] sufletar sm [At: BRĂESCU, A. 23 / Pl: ~i / E: suflet + -ar] (Reg) Copil înfiat.
2. [Scriban] sufletár m. Rar. Holteĭ, burlac, adică „acela care n’are decît grija sufletuluĭ luĭ”.
3. [DAR] sufletar, sufletari, s.m. (reg.) copil înfiat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL