1. [DEX '09] SUDURĂ, suduri, s. f. 1. Operație de sudare; p. ext. locul îmbinării prin sudare a două sau a mai multor piese. 2. Fig. Închegare, îmbinare, legătură, unire (strânsă). – Din fr. soudure.
2. [MDA2] sudură sf [At: CADE / Pl: ~ri / E: fr soudure] 1 Operația de sudare (1). 2 Rezultatul operației de sudare. 3 (Pex) Locul în care s-a realizat îmbinarea pieselor sudate. 4 Atelier, secție, întreprindere etc. în care se execută operații de sudură sau se învață tehnica sudării pieselor. 5 (Pex) Meseria sudorului. 6 (Fig) Legătură strânsă. 7 (Fig) Îmbinare. 8 (Fig) Închegare.
3. [DLRLC] SUDURĂ, suduri, s. f. 1. Operație de sudare; rezultatul acestei operații; locul îmbinării a două sau mai multor piese prin sudare. ◊ Sudură autogenă v. autogenă. Bec de sudură v. bec2. Pistol de sudură v. pistol. 2. Fig. Îmbinare, închegare, legătură. Se pune problema unei noi interpretări actoricești care... să realizeze o sudură puternică între comportarea scenico-dramatică și interpretarea muzicală. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 176, 6/2.
4. [DN] SUDURĂ s.f. 1. Operație de sudare; rezultatul acestei operații; (p. ext.) locul unde s-au lipit prin sudare două metale. 2. (Fig.) Îmbinare, închegare, legătură. [< fr. soudure].
5. [MDN '00] SUDURĂ s. f. 1. rezultat al sudării; (p. ext.) locul unde s-au lipit prin sudare două piese. 2. (fig.) legătură strânsă. (< fr. soudure)
6. [Șăineanu, ed. VI] sudură f. lipire a două bucăți de metal. ║ Med. lipirea a două oase.
7. [Scriban] *sudúră f., pl. ĭ (fr. soudure). Locu unde doŭă bucățĭ de metal orĭ doŭă bucățĭ de os îs lipite (forosteală).
8. [DOOM 3] sudură s. f., g.-d. art. sudurii; pl. suduri
9. [DOOM 2] sudură s. f., g.-d. art. sudurii; pl. suduri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL