1. [DEX '09] SUDUI, sudui, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A adresa insulte cuiva; a înjura. ♦ Tranz. (Înv. și reg.) A certa, a mustra, a dojeni. – Din magh. szidni.
2. [MDA2] sudui [At: PRAV. 115 / Pzi: sudui, (îrg) ~esc / E: mg szidni] (Pop) 1-2 vti A înjura. 3-4 vti A insulta. 5 vt(a) A mustra1.
3. [DEX '98] SUDUI, sudui, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A spune ocări la adresa cuiva; a înjura. ♦ Tranz. (Înv. și reg.) A certa, a mustra, a dojeni. – Din magh. szidni.
4. [DLRLC] SUDUI, sudui, vb. IV. 1. Intranz. (Popular) A rosti sudălmi (la adresa cuiva); a înjura. Citind aceste însemnări ale băiatului său, directorul... sudui amarnic. VORNIC, P. 12. Într-o clipire oamenii înconjurară ceardacul, strigînd, suduind, învălmășindu-se. REBREANU, R. II 129. Gheorghe s-a arătat a fi un om prea brutal și prea ursuz... suduia mereu și mormăia singur prin ogradă. CARAGIALE, O. I 284. ◊ Tranz. Toată ziua ne cheamă la conac. Ne suduie vechilii. CAMIL PETRESCU, O. I 78. Dar d-ta de ce sudui copilul, nea Cristache? REBREANU, R. II 39. Atunci îl cunoscură toți, spune cronica, și-l batjocoreau și mari și mici, și-l suduia muierile și copiii. BĂLCESCU, O. I 103. 2. Tranz. (Învechit) A mustra, a dojeni. Sta lîngă dînșii, cercînd a-i îmbărbăta și-i suduia cu aspre cuvinte. ODOBESCU, S. I 94. Ș-acolo îl judeca Și de bani îl suduia. PĂSCULESCU, L. P. 281. – Prez. ind. și: suduiesc.
5. [Șăineanu, ed. VI] suduì v. a înjura, a dojeni (azi Mold.): îi suduia cu aspre cuvinte OD. [Ung. SZIDNI].
6. [Scriban] súduĭ și (maĭ rar) -ĭésc, a -í v. tr. (ung. szidni). Mold. Trans. Olt. Înjur, insult pin vorbe obscene.
7. [MDA2] sidui[1] v vz sudui
8. [DOOM 3] sudui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sudui, 3 suduie, imperf. 1 suduiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să sudui, 3 să suduie
9. [DOOM 2] sudui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sudui, 3 suduie, imperf. 3 sg. suduia; conj. prez. 3 să suduie
10. [IVO-III] suduiu, -due 3, -duiam 1 imp.
11. [DRAM 2021] suduí, suduiesc, v.t. (reg.) 1. A înjura. 2. A mustra, a dojeni: „Mamă, nu mă sudui, / C-așă umblă tinerii” (Calendar, 1980: 43). – Din magh. szidni „a ocărî” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
12. [DRAM 2015] sudui, suduiesc, vb. intranz. – (reg.) A înjura, a mustra, a dojeni: „Mamă, nu mă sudui, / C-așă umblă tinerii” (Calendar, 1980: 43). – Din magh. szidni „a ocărî” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
13. [DRAM] sudui, suduiesc, vb. intranz. – A înjura, a mustra, a dojeni: „Mamă, nu mă sudui, / C-așă umblă tinerii” (Calendar 1980: 43). – Din magh. szidni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL