1. [MDA2] sucăleală sf [At: ARH. OLT. XXI, 276 / Pl: ~eli / E: sucăli + -eală] 1 (Mun; Olt) Răsuceală. 2 (Îe) A lua la ~ (pe cineva) A certa (1). 3 (Îae) A cicăli (1).
2. [Argou] sucăleală, sucăleli s. f. cicăleală, sâcâială.
3. [DAR] sucăleală, sucăleli, s.f. (reg.) răsuceală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL