1. [MDA2] sucombat, ~ă a [At: BABEȘ, O. A. I, 192 / Pl: ~ați, ~e / E: sucomba] (Liv) Mort (1).
2. [DEX '09] SUCOMBA, sucomb, vb. I. Intranz. A muri, a deceda. – Din fr. succomber.
3. [MDA2] sucomba vi [At: BARASCH, I. 144/18 / V: ~cumba / Pzi: sucomb / E: fr succomber, lat succumbere] 1 (Liv) A muri1. 2 (Îdt) A fi învins (în luptă). 3 (Îdt) A fi copleșit de durere fizică sau morală. 4 A nu se putea împotrivi. 5 A nu putea rezista.
4. [MDA2] sucumba v vz sucomba
5. [DEX '98] SUCOMBA, sucomb, vb. I. Intranz. (Livr.) A muri, a deceda. – Din fr. succomber.
6. [DLRLC] SUCOMBA, pers. 3 sucombă, vb. I. Intranz. (Livresc) A muri, a deceda. Bolnava sucombînd, am practicat disecția. PARHON, O. A. I 117. Trupu-i schingiuit și slăbit a sucombat mai tîrziu, cu mult înainte de vreme. SADOVEANU, E. 49. ◊ Fig. Cine are talent își face singur drum... Iar dacă sucombă pe drum, înseamnă că nu era făcut pentru aceasta. C. PETRESCU, C. V. 149.
7. [DN] SUCOMBA vb. I. intr. (Liv.) A muri, a deceda; a pieri. ♦ (Fig.) A fi zdrobit, învins. [P.i. sucomb, 3,6 -bă. / < fr. succomber, cf. lat. succumbere].
8. [MDN '00] SUCOMBA vb. intr. 1. a muri, a deceda. 2. (fig.) a fi zdrobit, învins. (< fr. succomber)
9. [Șăineanu, ed. VI] sucombà v. 1. a nu putea rezista: a sucomba durerii. 2. a fi învins, a cădea sub o putere covârșitoare: a sucomba după ani de luptă.
10. [Scriban] *sucómb, a -á v. intr. (fr. succomber, d. lat suc-cúmbere, a cădea dedesupt. V. incumb). Cad învins, mor: sucomb dureriĭ, loviturilor; sucomb după o luptă cruntă.
11. [DOR] sucombat adj. m., pl. sucombați; f. sg. sucombată, pl. sucombate
12. [DOOM 3] sucomba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sucomb, 3 sucombă; conj. prez. 1 sg. să sucomb, 3 să sucombe
13. [DOOM 2] sucomba (a ~) vb., ind. prez. 3 sucombă
14. [IVO-III] sucomb.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL