1. [DEX '09] SUBȚIERE, subțieri, s. f. Acțiunea de a (se) subția și rezultatul ei. ♦ Fig. Rafinare, cultivare a minții, a gustului. [Pr.: -ți-e-. – Var.: (reg.) supțiare s. f.] – V. subția.
2. [MDA2] subțiere sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) supț~, (îvr) supțiare / Pl: ~ri / E: subția] 1 Scădere a grosimii unor corpuri cu forma alungită, a unor tuburi, corzi, fire etc. Si: contracție (2), stricțiune (2), subțietură (1) . 2 Micșorare a lățimii unor corpuri Si: îngustare. 3 Scădere a concentrației sau a consistenței unor corpuri în stare lichidă sau vâscoasă Si: diluare (1), (înv) subțietură (2). 4 Scădere a densității unor corpuri în stare gazoasă Si: rarefiere, (înv) subțietură (3). 5 Însușire a unei educații deosebite, a unor gusturi, purtări alese Si: civilizare (1), cizelare (4), cultivare (2), rafinare (3), stilare (1), șlefuire. 6 Înzestrare cu calități deosebite, alese Si: civilizare (1), cizelare (4), cultivare (2), stilare (1), șlefuire. 7 Creștere a puterii de a înțelege problemele dificile în cele mai mici amănunte, a ușurinței de a sesiza nuanțele cele mai fine etc. 8 (Îvr) Pricepere.
3. [DLRLC] SUBȚIERE, subțieri, s. f. Acțiunea de a (se) subția și rezultatul ei. ♦ Fig. Rafinare, cultivare a minții, a gustului. (Atestat în forma subțiare) Nu e lucru fără însemnătate subțiarea creierului în mai multe generații. IBRĂILEANU, SP. CR. 32. – Variantă: (învechit) subțiare s. f.
4. [DEX '09] SUBȚIA, subțiez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai subțire (I 1). Expr. (Tranz.) A-și subția buzele (sau gura) = a-și strânge buzele, facându-le să pară mai subțiri, mai mici; a vorbi din vârful buzelor. ♦ Tranz. (Despre îmbrăcăminte) A face ca silueta celui care o poartă să pară mai zveltă, mai subțire. 2. Tranz. A face ca un corp lichid sau gazos să fie mai puțin concentrat, mai puțin dens; a dilua. 3. Tranz. A face ca glasul să aibă un timbru mai subțire, mai înalt. 4. Refl. Fig. (Despre oameni și despre însușirile sau manifestările lor; adesea ir.) A deveni mai rafinat, mai civilizat, mai fin; a se rafina, a se cultiva, a se stila. [Pr.: -ți-a] – Lat. subtilare.
5. [DEX '09] SUPȚIARE s. f. v. subțiere.
6. [MDA2] subția [At: CORESI, EV. 294 / V: (îvp) supț~ (Pzi: supții, supțiu, 6: supțiez), (reg) ~ii (Pzi: subțiesc), supții / Pzi: ~iez, 3 și (pop) ~ie, 6 și (înv) ~iez / E: ml subtiliare] 1-2 vrt A deveni sau a face să devină (mai) subțire (7) Si: (reg) a (se) subțira (1-2). 3 vt (Fig) A slăbi (2). 4-5 vrt A deveni sau a face să devină mai puțin gros. 6-7 vrt (Pex) A deveni sau a face să devină mai fin, mai delicat. 8 vt (Mai ales d. obiectele de îmbrăcăminte; c. i. oameni) A face să pară mai subțire, mai zvelt, mai slab. 9-10 vrt A deveni sau a face să devină subțire (1) Si: (reg) a (se) subțira (3-4). 11 vr A deveni subțire (15). 12 vr A se îngusta. 13 vr A deveni subțire (18). 14-15 vrt A deveni sau a face să devină (mai) subțire (21). 16-17 vrt A deveni sau a face să devină mai puțin gros, mai fin, mai transparent. 18 vt (Îvr) A mărunți. 19-20 vrt A deveni sau a face să devină subțire (34) Si: a (se) dilua (1) V îndoi, lungi. 21 vr (Îvr) A se purifica. 22-23 vrt a deveni sau a face să devină subțire (37) Si: a (se) rarefia, (înv) a (se) subțira (5-6). 24-25 vrt A deveni sau a face să devină mai puțin intens, mai slab Si: a (se) rarefia. 26 vr (Rar; d. vânt) A deveni subțire (40). 27-28 vrt A deveni sau a face să devină subțire (42) Si: a ascuți (9), a pițigăia, (reg) a pițigărni. 29 vr (D. sunete) A pierde din intensitate Si: a se diminua (2). 30-31 vrt (Fig) A deveni sau a face să devină subțire (46) Si: a (se) civiliza (1-2), a (se) cizela (4-5), a (se) cultiva (8-9), a (se) rafina, a (se) stila (1-2), a (se) șlefui1. 32-33 vrt (Înv) A deveni sau a face să devină subțire (57) Si: a (se) ascuți (5-6). 34 vr (Rar; d. auz) A distinge cele mai fine sunete. 35 vr (Rar; d. auz) A deveni foarte receptiv. 36 vt (Îvr; îf supția; c. i. bunuri produse de om) A perfecționa.
7. [MDA2] subții v vz subția
8. [MDA2] supția v vz subția
9. [MDA2] supțiare sf vz subțiere
10. [MDA2] supțiere sf vz subțiere
11. [MDA2] supții v vz subția
12. [DEX '98] SUBȚIA, subțiez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai subțire (I 1). ◊ Expr. (Tranz.) A-și subția buzele (sau gura) = a-și strânge buzele, făcându-le să pară mai subțiri, mai mici; a vorbi din vârful buzelor. ♦ Tranz. (Despre îmbrăcăminte) A face ca cel care o poartă să pară mai zvelt, mai slab. 2. Tranz. A face ca un corp lichid sau gazos să fie mai puțin concentrat, mai puțin dens; a dilua. 3. Tranz. A face ca glasul să aibă un timbru mai subțire, mai înalt. 4. Refl. Fig. (Despre oameni și despre însușirile sau manifestările lor; adesea ir.) A deveni mai rafinat, mai civilizat, mai fin; a se rafina, a se cultiva, a se stila. [Pr.: -ți-a] – Lat. subtiliare.
13. [DLRLC] SUBȚIA, subțiez, vb. I. 1. Refl. A deveni, a se face mai subțire. Pierise roșul aproape vînăt al fălcilor pline. I se subțiase gîtul în gulerul cămășii. DUMITRIU, N. 205. Fusese și bolnavă cu doi ani în urmă; se subțiase și se uscase de istov. SADOVEANU, P. M. 50. [Umbra] se subție... se lipi de părete și se așeză ironică, fantastică, lungă în dreptul lui. EMINESCU, N. 78. ◊ Tranz. Ea era o arendășoaică, pe care nu putea s-o mai subțieze nici un corset, eu un negustor, pe care-l tăbăciseră agoniseala și vîntul mării. GALACTION, O. I 77. Fața babei s-au apucat îndată de cioplit picioarele, ca să le mai subțieze. SBIERA, P. 214. ◊ Expr. A-și subția buzele (sau gura) = a-și strînge buzele, făcîndu-le să pară mai subțiri, mai mici; a vorbi din vîrful buzelor. Bine spune Ghiță că locul tău nu-i în lume, ci la mînăstire. – Ba locul meu e în lume, și-a subțiat Nastasia buzele- SADOVEANU, M. C. 76. Cînd cu ochii mari, sălbateci se privește în oglindă, Subțiindu-și gura mică și chemîndu-se pe nume... EMINESCU, O. I 80. ♦ Tranz. (Despre îmbrăcăminte) A face ca cel care o poartă să pară mai subțire. Rochia aceasta te subțiază. 2. Tranz. (Cu privire la corpuri lichide sau gazoase) A face să fie mai puțin concentrat, mai puțin dens; a dilua, a rări. ◊ Refl. Fig. Tîrziu de tot, cînd se trezi o clipă din somn, întunericul se subția... și un cocoș cînta. CĂLINESCU, E. O. I 53. 3. Tranz. A face ca glasul să aibă un timbru mai subțire, mai înalt. Lupul se duse la un fierari și puse să-i ascuță limba și dinții, pentru a-și subția glasul. CREANGĂ, P. 22. 4. Refl. Fig. (Despre oameni și despre însușiri sau manifestări ale lor, adesea ironic) A deveni mai ales, mai fin, mai delicat; a se rafina, a se cultiva, a se stila. Am avut de-a face cu fel de fel de lume și mi s-a subțiat limba. Dacă vrai să știi, mi s-a subțiat și caracterul. SADOVEANU, P. M. 24. Acum lumea s-a subțiat, fiecare vorbește și scrie limba sa proprie. GHICA, S. 53. – Prez. ind. și: subțiu (BOGZA, Ț. 74). – Variantă: (regional) supția (ISPIRESCU, L. 142) vb. I.
14. [DLRLC] SUBȚIARE s. f. v. subțiere.
15. [DLRLC] SUPȚIA vb. I v. subția.
16. [Șăineanu, ed. VI] subțià v. 1. a face mai subțire; 2. fig. a se rafina: acum lumea s’a subțiat. [Lat. *SUBTILIARE (din SUBTILIS)].
17. [Scriban] supțiéz și (Munt. vest) -réz v. tr. (lat. sŭbtiliare. V. subtilizez). Fac supțire: a supția un băt cĭoplindu-ĭ, a supția laptele turnînd apă în el, (fig.) cheltuielile mi-aŭ cam supțiat punga. Fig. Cĭoplesc, rafinez: s’a supțiat lumea! – Și sîpțiez. Și ins-.
18. [DOOM 3] subțiere (desp. -ți-e-) s. f., g.-d. art. subțierii; pl. subțieri
19. [DOOM 2] subțiere (-ți-e-) s. f., g.-d. art. subțierii; pl. subțieri
20. [DOOM 3] subția (a ~) (desp. -ți-a) vb., ind. prez. 1 sg. subțiez (desp. -ți-ez), 3 subțiază, 1 pl. subțiem; conj. prez. 1 sg. să subțiez, 3 să subțieze; ger. subțiind (desp. -ți-ind)
21. [DOOM 2] subția (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 subțiază, 1 pl. subțiem (-ți-em); conj. prez. 3 să subțieze; ger. subțiind (-ți-ind)
22. [DMLR] subțiare (= subțiere) s. f. (pl. subțieri)
23. [MDO] subția (ind. prez. 3 sg. și pl. subțiază, 1 pl. subțiem, ger. subțiind)
24. [IVO-III] subțiez, -țiază 3, -țieze 3 conj., -țiam 1 imp., -țiind ger., -țiere inf. s.
25. [DER] subția (-iez, -at), vb. – 1. A face subțire, a slăbi, a se trage. – 2. A cizela, a rafina. – 3. A dilua, a face mai deschisă o culoare. – Var. supția. Lat. subtῑlĭāre (Densusianu, Hlr., 166; Pușcariu 1669; REW 8398), cf. it. sottigliare. Cf. subțire.
26. [Argou] subția, subțiez v. r. (iron.) a deveni mai rafinat / mai civilizat / mai fin; a se rafina, a se cultiva
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL