1. [DEX '09] SUBÎMPĂRȚIRE, subîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a subîmpărți și rezultatul ei; (concr.) parte care intră în componența unei părți mai mari care a fost împărțită; subdiviziune; grupă; subunitate. – V. subîmpărți.
2. [MDA2] subîmpărțire sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~btî~, suptî~ / Pl: ~ri / E: subîmpărți] 1 Subdivizare. 2 (Ccr) Parte componentă dintr-un tot sau dintr-o parte mai mare Si: subdiviziune, subunitate, (înv) subîmpărțitură.
3. [DLRLC] SUBÎMPĂRȚIRE, subîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a subîmpărți și rezultatul ei; (concretizat) parte care intră în componența unei părți mai mari; subdiviziune; grupă. Gradații își chemau subîmpărțirile și-și numărau oamenii. SADOVEANU, O. VI 75.
4. [DN] SUBÎMPĂRȚIRE s.f. Acțiunea de a subîmpărți și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Parte care intră în compunerea unei părți mai mari; subdiviziune. [< subîmpărți].
5. [MDN '00] SUBÎMPĂRȚIRE s. f. acțiunea de a subîmpărți; parte care intră în compunerea unei părți mai mari; subdiviziune. (< subîmpărți)
6. [Scriban] *subîmpărțíre f. Împărțire maĭ mică a uneĭ împărțirĭ maĭ marĭ (subdiviziune).
7. [DEX '09] SUBÎMPĂRȚI, subîmpart, vb. IV. Tranz. A împărți o parte dintr-un tot în părți mai mici; a subdivide. – Sub1- + împărți.
8. [MDA2] subîmpărți vtr [At: CR. (1829), 123/2 / V: (înv) ~btî~, (îvr) suptî~ / Pzi: subîmpart / E: sub1- + împărți cf fr subdiviser] 1-2 (Complementul sau subiectul indică porțiuni, părți etc. dintr-un tot deja împărțit) A (se) împărți, a (se) separa (în continuare) în mai multe părți Si: a (se) subdivide (1-2), a (se) subdiviza (1-2).
9. [MDA2] subtîmpărțire sf vz subîmpărțire
10. [MDA2] suptîmpărți v vz subîmpărți
11. [MDA2] suptîmpărțire sf vz subîmpărțire
12. [DLRLC] SUBÎMPĂRȚI, subîmpart, vb. IV. Tranz. A împărți o parte dintr-un tot în părți mai mici; a subdivide. A subîmpărți un capitol în paragrafe.
13. [DN] SUBÎMPĂRȚI vb. IV. tr. A împărți în mai multe părți mai mici o parte dintr-un întreg deja împărțit; a subdivide. [P.i. subîmpart. / < sub- + împărți, după fr. subdiviser].
14. [MDN '00] SUBÎMPĂRȚI vb. tr. a împărți în mai multe părți mai mici o parte dintr-un întreg deja împărțit; a subdivide. (după fr. subdiviser)
15. [Șăineanu, ed. VI] subîmpărțì v. a subdivide.
16. [Scriban] *subîmpárt și -ărțésc, a -í v. tr. Împart ceĭa ce era deja împărțit (subdivid).
17. [DOOM 3] subîmpărțire (desp. su-bîm-/sub-îm-) s. f., g.-d. art. subîmpărțirii; pl. subîmpărțiri
18. [DOOM 2] !subîmpărțire (su-bîm-/sub-îm-) s. f., g.-d. art. subîmpărțirii; pl. subîmpărțiri
19. [DOOM 3] subîmpărți (a ~) (desp. su-bîm-/sub-îm-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subîmpart, 2 sg. subîmparți, 3 sg. subîmparte, imperf. 1 subîmpărțeam, conj. prez. 1 sg. să subîmpart, 3 să subîmpartă; imper. 2 sg. afirm. subîmparte
20. [DOOM 2] !subîmpărți (a ~) (su-bîm-/sub-îm-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subîmpart, imperf. 3 sg. subîmpărțea; conj. prez. 3 să subîmpartă
21. [IVO-III] subîmpart.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL