1. [DEX '09] SUBSTITUENT, substituenți, s. m. Element sau substanță care poate înlocui un alt element sau o substanță, cu care are proprietăți asemănătoare. [Pr.: -tu-ent] – Substitui + suf. -ent. Cf. it. sostituente.
2. [MDA2] substituent sm [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 23 / Pl: ~nți / E: ger Substituent, it substituente] 1 Substanță, produs etc. care poate înlocui o altă substanță, un alt produs etc. cu proprietăți asemănătoare Si: substitut (5). 2 (Pex) Semn, imagine, notație etc. folosite pentru a desemna o noțiune cu aceeași semnificație Si: substitut (6).
3. [DEX '98] SUBSTITUENT, substituenți, s. m. Element care poate înlocui un alt element, cu care are proprietăți asemănătoare. [Pr.: -tu-ent] – Substitui + suf. -ent. Cf. it. sostituente.
4. [DLRLC] SUBSTITUENT, substituenți, s. m. Substanță care poate înlocui altă substanță, cu care are proprietăți asemănătoare. Celofibra este un substituent al bumbacului.
5. [DN] SUBSTITUENT s.m. Substanță care poate înlocui o altă substanță cu care are proprietăți asemănătoare; succedaneu. [Pron. -tu-ent. / < substitui + -ent].
6. [MDN '00] SUBSTITUENT s. m. 1. substanță care poate înlocui o altă substanță cu care are proprietăți asemănătoare; succedaneu. 2. substitut (3). (< germ. Substituent, it. substituente)
7. [DOOM 3] substituent (desp. -tu-ent) s. m., pl. substituenți
8. [DOOM 2] substituent (-tu-ent) s. m., pl. substituenți
9. [DTL] SUBSTITUENT s. m. (cf. it. sostituente): v. substitut.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL