1. [DEX '09] SUBOFIȚER, subofițeri, s. n. Grad militar superior sergentului și inferior sublocotenentului; persoană care deține acest grad. – Sub1- + ofițer (după fr. sous- officier).
2. [MDA2] subofițer sm [At: CR (1829), 28/9 / V: (înv) ~țir, ~btoficer, ~bto~, supto~ / Pl: ~i / E: sub1- + ofițer cf fr sous-officier] 1 Nume generic pentru gradele militare superioare sergentului și inferioare sublocotenentului Vz reangajat. 2 Persoană care deține unul dintre aceste grade Vz reangajat.
3. [DEX '98] SUBOFIȚER, subofițeri, s. n. Nume dat fiecăruia dintre gradele superioare sergentului și inferioare sublocotenentului; persoană care poartă unul din aceste grade. – Sub1- + ofițer (după fr. sous-officier).
4. [DLRLC] SUBOFIȚER, subofițeri, s. m. (În vechea organizare a armatei) Militar angajat, cu grad superior sergentului, dar inferior sublocotenentului. Subofițerul... rămăsese cu douăzeci de soldați în sat. DUMITRIU, N. 210. Într-o zi, ducîndu-mă în tîrgul de gios, la o spițerie, întilnisem un subofițer, care se sculase de pe boală. RUSSO, S. 30.
5. [DN] SUBOFIȚER s.m. Grad superior sergentului și inferior sublocotenentului; militar care poartă acest grad. [După fr. sous-officier].
6. [MDN '00] SUBOFIȚER s. m. grad superior sergentului și inferior sublocotenentului. (după fr. sous-officier)
7. [Șăineanu, ed. VI] subofițer m. militar de un grad inferior sublocotenentului și superior caporalului sau brigadierului.
8. [Scriban] *subofițér m. (sub- și ofițer, după fr. sous-officier). Sergent orĭ plotonier.
9. [MDA2] subofițir sm vz subofițer
10. [MDA2] subtoficer sm vz subofițer
11. [MDA2] subtofițer sm vz subofițer
12. [MDA2] suptofițer sm vz subofițer
13. [DOOM 3] subofițer (desp. su-bo-/sub-o-) s. m., pl. subofițeri
14. [DOOM 2] !subofițer (su-bo-/sub-o-) s. m., pl. subofițeri
15. [IVO-III] subofițer.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL