1. [DEX '09] SUBJONCTIV, subjonctive, s. n. (Gram.) Conjunctiv. – Din fr. subjonctif.
2. [MDA2] subjonctiv sn [At: HELIADE, PARALELISM, II, 76/8 / V: (înv) ~bgio~, ~biun~, ~bjun~, ~junt~ / Pl: ~e / E: fr subjonctif, lat subiunctivus] (Grm; asr; șîs modul ~) Conjunctiv (3).
3. [DLRLC] SUBJONCTIV s. n. (Gram.) Conjunctiv.
4. [DN] SUBJONCTIV s.n. Conjunctiv. [< fr. subjonctif, cf. lat. subiunctivus < subiungere – a subordona].
5. [MDN '00] SUBJONCTIV s. n. conjunctiv. (< fr. subjonctif)
6. [Șăineanu, ed. VI] subjonctiv n. Gram. conjunctiv.
7. [MDA2] subgionctiv sn vz subjonctiv
8. [MDA2] subiunctiv sn vz subjonctiv
9. [MDA2] subjunctiv sn vz subjonctiv
10. [MDA2] subjuntiv sn vz subjonctiv
11. [Scriban] *subjunctív, -ă adj.(lat. subjunctivus, d. subjúngere, a subjuga, a supune). Gram. Care ține de modu subjunctiv (conjunctiv): propozitiune subjunctivă (orĭ subjunctivală). S. n, pl. e. Conjunctiv (modu propozițiuniĭ dependente).
12. [DOOM 3] subjonctiv (desp. -jonc-tiv) s. n., pl. subjonctive
13. [DOOM 2] subjonctiv (-jonc-tiv) s. n., pl. subjonctive
14. [MDO] subjonctiv
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL