1. [DEX '09] SUBIT, -Ă, subiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care se produce într-un timp foarte scurt și pe neașteptate; brusc, neprevăzut, neașteptat. – Din fr. subit.
2. [MDA2] subit, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. 152/9 / Pl: ~iți, ~e / E: fr subit] 1 a (Adesea adverbial) Care se produce într-un timp foarte scurt și fără să te aștepți Si: instantaneu, (pop) năprasnic Vz deodată, numai, odată, scurt, subitamente, târla-mârla. 2-3 smf (Fam; art) (Moarte prin) sincopă.
3. [DLRLC] SUBIT, -Ă, subiți, -te, adj. Venit pe neașteptate, brusc; neprevăzut, neașteptat. În umbră, babele se mișcară foșnind ca de un vînt subit. DUMITRIU, B. F. 122. Toate aceste gînduri și toată această floră viguroasă și subită... începeau să mi se pară ca o insulă într-un ocean. GALACTION, O. I 347. Domnul Coste se întoarse spre Radu Comșa, întrebîndu-l cu o subită îngrijorare. C. PETRESCU, Î. II 169. ◊ (Adverbial) Apariția bătrînului Miron Juga în cerdac stinse subit toate glasurile. REBREANU, R. II 191. A plecat capul blond pe marginea mesei, ca să-și înmormînteze un surîs ce-i înflori subit în colțul gurii. I. BOTEZ, ȘC. 113. Subit, sub agilul penel, Podoaba abia căpătată Răsare pe pînză la fel De-ai crede că e reflectată. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 33.
4. [DN] SUBIT, -Ă adj. (adesea adv.) Care vine deodată, pe neașteptate, brusc; neprevăzut, inopinat. [< fr. subit, cf. lat. subitus].
5. [MDN '00] SUBIT, -Ă adj. (și adv.) care se produce, pe neașteptate, brusc; neprevăzut, inopinat. (< fr. subit, lat. subitus)
6. [Șăineanu, ed. VI] subit a. ce vine pe neașteptate. ║ adv. deodată.
7. [Scriban] *subít, -ă adj. (lat. súbitus, d. subire, a se apropia pe furiș. V. sul, inițial). Neașteptat, năprasnic: moarte subită. Adv. Pe neașteptate, de odată: s’a răpezit subit. – Fals súbit.
8. [DOOM 3] subit adj. m., pl. subiți; f. subită, pl. subite
9. [DOOM 2] subit adj. m., pl. subiți; f. subită, pl. subite
10. [IVO-III] subit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL