Definiție și ce înseamnă subac

1. [MDA2] subac s [At: ALEXI, W. / Pl: ? / E: nct] (Îvr; csnp) Instrument cu care se îndesa tutunul în lulea.

2. [DEX '09] ȘABAC, s. n. v. șabacă.

3. [DEX '09] ȘABACĂ, șabace, s. f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri etc. [Var.: șabac s. n.] – Cf. tc. șebeke.

4. [MDA2] săbac sn vz șabac[1]

5. [MDA2] șabac sn [At: TDRG / V: (reg) ceab-, săb~, șăb~, șeb~, șob~, șub~ sn ~ă sf / Pl: ~ace / E: ns cf tc șebeke „plasă”] 1 (Reg) Broderie făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă etc. 2 (Mun) Cusătură ornamentală de pe opinci. 3 (Reg; îe) A fi pe ~ A fi exact cum trebuie.

6. [MDA2] șabacă sf vz șabac

7. [MDA2] șăbac sn vz șabac

8. [MDA2] șebac sn vz șabac

9. [MDA2] șobac sn vz șabac

10. [MDA2] șubac sn vz șabac

11. [DEX '98] ȘABAC s. n. v. șabacă.

12. [DEX '98] ȘABACĂ, șabace, s. f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri, etc. [Var.: șabac s. n.] – Cf. tc. șebeke.

13. [DLRLC] ȘABACĂ, abace, s. f. Broderie (făcută de obicei cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă etc. Nu e lucru puțin o față de masă de pînză subțire, cu tot felul de șabace. STĂNOIU, C. I. 219.

14. [Șăineanu, ed. VI] șabac n. Mold. găurele (de broderie). [Origină necunoscută].

15. [Scriban] șabác n., pl. e (turc. mușabak, ar. müșebek, șabac, infl. de șebeke, it. sciábica, rețea). Sud și est. Ajur, găurele ornamentale făcute în pînză pin zmulgerea firelor și înodarea celor din bătătură: bluză cu șabace. Pe șabac, exact, cum trebuĭe. – La Tkt. -acă, dim. (P. P.) șăbăcea, pl. ele. – Și ceabac (munt. est.).

16. [DOOM 3] !șabacă (reg.) s. f., g.-d. art. șabacei; pl. șabace

17. [DOOM 2] !șabacă/șabac (reg.) s. f. / s. n., pl. șabace

18. [DER] șabacă (șabace), s. f. – Broderie în ajur. – Var. șabac, ceabac. Tc. mușabak (T. Papahagi, GS, VII, 296). Der. din tc. sebeke „plasă” (Tiktin) < it. sciabica (Candrea) este improbabilă. După Lokotsch, 1740, din tc. (arab.) șabaka „plasă, fileu”.

19. [DAR] subac, subace și subacuri, s.n. (înv.) instrument cu care se îndesa tutunul în lulea.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro