1. [MDA2] stăvilitor, ~oare a [At: POLIZU / Pl: ~i, ~oare / E: stăvili + -tor] (Îdt) 1 Care întrerupe (brusc). 2 Care face să înceteze sau să se atenueze Si: zăgăzuitor. 3 Care împiedică, neîngăduind să se producă, să evolueze într-un anume fel.
2. [DAR] stăvilitor, stăvilitoare, adj. (înv.) 1. care întrerupe brusc; care face să înceteze sau să atenueze. 2. care împiedică, nu îngăduie să se producă, să evolueze.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL