1. [MDA2] stăruielnic, ~ă a [At: VEISA, I. 84/2 / Pl: ~ici, ~ice / E: stărui + -elnic] (Îvr; d. însușiri, manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Stăruitor (1).
2. [DAR] stăruielnic, stăruielnică, adj. (înv.; despre însușiri, manifestări, acțiuni ale oamenilor) stăruitor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL