1. [MDA2] stăricică sf [At: ALECSANDRI, T. 327 / Pl: ? / E: stare + -ică] 1-2 (Pop; șhp) Stare (27).
2. [DLRLC] STĂRICICĂ s. f. Diminutiv al lui stare (3); avere modestă. Să fie el teafăr, ar munci alăturea cu mine... și, de mi-am pierdut stăricica, m-ar fi ajutat el. CONTEMPORANUL, V 388. Are stăricică bună tată-său. ALECSANDRI, T. I 34. Baba avea oleacă de stăricică, căci îi rămăsese de la moșneag toată gospodăria. ȘEZ. I 52.
3. [DLRM] STĂRICICĂ s. f. Diminutiv al lui stare (3); avere modestă.
4. [Scriban] stăricícă f., pl. cele (dim. d. stare). Fam. Avere mică, oare-care avere: adunase și el o stăricică.
5. [DAR] stăricică s.f. (pop.) stărișoară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL