1. [DEX '09] STĂREȚI, stărețesc, vb. IV. Intranz. A conduce o mănăstire în calitate de stareț. – Din stareț.
2. [MDA2] stăreți vi [At: TDRG / Pzi: ~țesc / E: stareț] A conduce o mănăstire în calitate de stareț (2).
3. [DLRLC] STĂREȚI, stărețesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire în calitate de stareț. Cîți ani sînt de cînd un Paisie stărețea... peste norodul acestei mănăstiri. GALACTION, O. I 221.
4. [Scriban] 2) stărețésc și -ițésc, v. intr. Funcționez ca stariț.
5. [DOOM 3] stăreți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărețesc, 3 sg. stărețește, imperf. 1 stărețeam; conj. prez. 1 sg. să stărețesc, 3 să stărețească
6. [DOOM 2] stăreți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărețesc, imperf. 3 sg. stărețea; conj. prez. 3 să stărețească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL