1. [DEX '09] STĂNCUȚĂ, stăncuțe, s. f. Pasăre sedentară din familia corvidelor, de culoare neagră-cenușie, cu ciocul și picioarele negre, mai mică decât cioara; stancă, ceucă (Coloeus monedula). – Stancă + suf. -uță.
2. [MDA2] stăncuță sf [At: DDRF / Pl: ~țe / E: stancă + -uță] 1 Pasăre sedentară din familia corvidelor, mai mică decât o cioară, cu penele de culoare neagră-cenușie pe ceafă și pe piept Si: ceucă (2), cintiță, ciochiță, ciorică, crancău, lisarcă, porumbel-țigănesc, stancă1 (1), stăncușoară (Coloeus monedula). 2 (Îs) ~ gurelată Pasăre sedentară cu pene de culoare neagră pe spate și de culoare alburie în jurul gâtului și pe partea ventrală Si: ceucuță gulerată, cioară gulerată (Coloeus monedula soemmeringii). 3 (Îc) ~-alpină Pasăre cu pene de culoare neagră, cu ciocul și cu picioarele de culoare roșie (Coracias pyrrocorax). 4 (Reg) Cioară (1) (Corvus cornix). 5 (Bot; reg) Talpa-gâștei (Leonorus cardiaca). 6 (Reg) Numele unei hore. 7 Melodie după care se execută stăncuța (6).
3. [DEX '98] STĂNCUȚĂ, stăncuțe, s. f. Pasăre de culoare neagră-cenușie, cu ciocul și picioarele negre, mai mică decât cioara; stancă, ceucă (Coloeus monedula). – Stancă + suf. -uță.
4. [DLRLC] STĂNCUȚĂ, stăncuțe, s. f. Pasăre de culoare neagră-vînătă, cu ciocul și cu picioarele negre (Coloeus monedula spermologus); stancă, ceucă. Se auzeau cîteodată, în răstimpurile acestea, croncăniturile aspre ale cioarelor, amestecate cu țipetele slăbite ale stăncuțelor, departe, cine știe deasupra cărei lunci. SADOVEANU, O. VII 342. Nu ții minte... cînd te cățărai în vîrful copacilor, ca să-mi dai pui de stăncuță? DELAVRANCEA, A. 60.
5. [DOOM 3] stăncuță s. f., g.-d. art. stăncuței; pl. stăncuțe
6. [DOOM 2] stăncuță s. f., g.-d. art. stăncuței; pl. stăncuțe
7. [Argou] stăncuță, stăncuțe s. f. (eufem.) țigan, rrom.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL