1. [DEX '09] STĂMBAR, stămbari, s. m. (Rar) Persoană care face negoț cu stambă. – Stambă + suf. -ar.
2. [MDA2] stămbar sm [At: I. BOTEZ, ȘC. 178 / Pl: ~i / E: stambă + -ar] (Rar) Persoană care face negoț cu stambă (4).
3. [DLRLC] STĂMBAR, stămbari, s. m. (Rar) Cel care face negoț cu stambă. E de prin Turnu, fecior de negustoraș stămbar. STANCU, D. 432. Un stămbar tocmai își scotea marfa în pragul dughenii. I. BOTEZ, ȘC. 178.
4. [DOOM 3] stămbar (înv.) s. m., pl. stămbari
5. [DOOM 2] stămbar (rar) s. m., pl. stămbari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL