1. [MDA2] stârpitor, ~oare [At: ASACHI, L. 762/3 / V: stăr~, stir~ / Pl: ~i, ~oare / E: stârpi + -tor] (Înv) 1-2 smf, a (D. boli, epidemii, fenomene naturale, calamități etc.) Distrugător (1). 2 sn Utilaj agricol folosit pentru distrugerea buruienilor Si: extirpator (1).
2. [MDA2] stărpitor, ~oare a, sn vz stârpitor
3. [MDA2] stirpitor sf vz stârpitor
4. [DAR] stârpitor, stârpitoare, adj., s.n. (înv.) 1. (adj.; despre boli, epidemii, fenomene naturale, calamități etc.) distrugător. 2. (s.n.) utilaj agricol folosit pentru distrugerea buruienilor; extirpator.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL