1. [DEX '09] STÂRPIT s. n. Stârpire. – V. stârpi.
2. [MDA2] stârpit1 sn [At: DDRF / Pl: ? / E: stârpi] (Rar) 1-3 Stârpire (1, 5-6). 4 Avort (1). 5-6 Desființare (1, 3).
3. [MDA2] stârpit2, ~ă [At: GORJAN, H. IV, 198 / V: stăr~ / Pl: ~iți, ~e / E: stârpi] 1 (Îrg; d. femele sau d. femei) Care a avortat. 2 (Reg; d. făt) Avortat2 (1). 3 (Reg; d. ouă) Incomplet dezvoltat. 4 (Pop; d. ființe sau d. corpul lor ori d. părți ale acestuia) Pipernicit. 5 (Îvr; d. păduri) Rărit1. 6 (Îvr; d. păduri) Distrus complet (prin defrișare).
4. [DEX '09] STÂRPI, stârpesc, vb. IV. 1. Tranz. A face să dispară cu desăvârșire o specie de animale sau de plante (dăunătoare); a extermina. 2. Tranz. A face să dispară (pentru totdeauna) un rău, un flagel. 3. Intranz. și refl. (Pop.; despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a-și pierde sarcina, a avorta. ♦ (Despre animale) A înceta de a mai produce lapte. – Din sterp.
5. [MDA2] stărpi v vz stârpi
6. [MDA2] stârpi [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 171r/23 / V: (îvp) stăr~, (înv) sterpa (pzi: ~pez) ster~, stir~ / Pzi: ~pesc / E: sterp cf lat extirpare] 1 vtfa (Rar; c.i. pământul, terenuri etc.) A face să devină sterp (1). 2-3 vtfi (Înv; c.i. oameni) A face să devină sau a deveni sterp (18) Vz: steriliza. 4-6 vtir (Pop; d. femelele animalelor, mai rar, d. femei; c.i. mai ales fătul) A avorta (1). 7 vt (Pop; c.i. râuri, izvoare etc. sau cursurile, albiile lor ori bălți, lacuri, fântâni etc.) A seca2. 8-9 vir A pierde sau a face să-și piardă laptele. 10 vt (Pop) (C.i. laptele) A face să înceteze, să nu mai curgă. 11-12 vtrp (C.i. vegetația) A smulge din rădăcină pentru a nu mai regenera Si: a dezrădăcina (1). 13 vt A face să nu mai crească Si: (reg) a pustii. 14 vt (Înv) A distruge. 15 vt (C.i. ființe) A omorî în masă (și cu sălbăticie) Si: a distruge (4), a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, (pfm) a căsăpi (3), a conceni (3), a nimicnici, a snopi, a stropși, (reg) a chesăgi (1), a pustii1, (fam) a lichida. 16 vt (C.i. seminții, neamuri, popoare sau colectivități de ființe) A face să dispară complet Si: a distruge (4), a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, (pfm) a căsăpi (3), a canoni (1), a nimicnici, a snopi, a stropși, (reg) a chesăgi (1), a pustii1, (fam) a lichida. 17 vtrp (C.i. boli, primejdii etc.) A pune capăt Si: a desființa (1), a înlătura, a lichida, a suprima, (liv) a eradica (4). 18 vt (C.i. boli, primejdii etc.) A face să dispară (pentru totdeauna), să nu mai existe Si: a desființa (1), a înlătura, a lichida, a suprima, (liv) a eradica (4). 19 vt (Înv) A lipsi (de ceva). 20 vt (Pop) A scăpa (22).
7. [MDA2] sterpa v vz sterpi[1]
8. [MDA2] sterpi v vz stârpi
9. [MDA2] stirpi v vz stârpi
10. [DLRLC] STÎRPI, stîrpesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la animale vătămătoare) A omorî (în număr mare); a extermina; (cu privire la plante dăunătoare) a scoate din rădăcină, a smulge cu rădăcini cu tot (pentru a face să dispară specia dintr-un loc) (v. extirpa). A stîrpi buruienile. ♦ (Cu privire la oameni) A distruge (în masă); a nimici, a extermina. Pe dușmanii țării să-i stîrpim cum omul Curăță de-omidă primăvara pomul. BENIUC, M. 151. ◊ (Rar, cu privire la un singur individ) Să mi-l cauți și, prinzîndu-l precum prinde plasa pești, Să mi-l strîngi și, de se poate, pe vecie să-l stîrpești. EFTIMIU, Î. 34. ◊ Refl. reciproc. Începură... neamurile a se scula unele asupra altora și a se stîrpi. SBIERA, P. 306. 2. Tranz. A desființa, a lichida, a nimici. Și aci trebuie... o mînă de fier, care să stîrpească specula. C. PETRESCU, C. V. 110. La rău a sta-mpotrivă... e chipul cel mai sigur De a-l stîrpi cu totul. NEGRUZZI, S. II 234. Nici unul din abuzurile pe cari legislatorii din 1851 voiseră a înlătura n-a putut fi stîrpit. KOGĂLNICEANU, S. A. 160. Abuzul, tîlhăria avem să le stîrpim. ALEXANDRESCU, M. 380. 3. Intranz. și refl. (Despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a avorta, a lepăda, a pierde. Femeia îngreunată care naște copii morți se zice... că a lepădat, a stîrpit. MARIAN, NA. 74. A poftit l-ardei prăjit Și, negustînd, s-a stîrpit. PANN, P. V. II 143. ◊ Tranz. fact. Boierule... mă bătuși pentru că nu te-am lăsat să-mi stîrpești iapa. VLAHUȚĂ, O. AL. II 56. ♦ (Despre animale) A înceta de a mai da lapte. Că de cînd ești pe la noi S-au scumpit brînza de oi, Și de cînd tu te-ai ivit Toate oile-au stîrpit. ALECSANDRI, P. P. 330.
11. [Șăineanu, ed. VI] stârpì v. 1. a smulge bălăriile, a desrădăcina; a stârpi neghina din grâu; 2. fig. a extermina, a stinge: a stârpi lupii, a stârpi răul; 3. Mold. a nu da lapte: vita boloh[nită stârpește. [Lat. EXTIRPARE, a desrădăcina, a scoate cu tulpina cu tot (v. sterp)].
12. [Scriban] sterpésc, V. stîrpesc 2.
13. [Scriban] 1) stîrpésc v. tr. (poate deosebit de sterpesc 2 și derivat d. lat ex-stĭrpare, a extirpa). Extirpez, extermin, nimicesc așa în cît sâ nu maĭ răsară: a stîrpi buruĭana cea rea, lupiĭ, (fig.) apucăturile cele rele.
14. [Scriban] 2) stîrpésc și (Dos.) sterpésc v. tr. (d. sterp). Prefac în sterp, lipsesc de copiĭ, fac să peardă copilu orĭ laptele: a stîrpi o vacă. Fac să fie avortat orĭ să se peardă laptele: a stîrpi un mînz, laptele. V. intr. Avortez orĭ perd laptele: vaca a stîrpit. – Și stă- (est).
15. [DOOM 3] stârpit s. n.
16. [DOOM 2] stârpit s. n.
17. [DOOM 3] stârpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârpesc, 3 sg. stârpește, imperf. 1 stârpeam; conj. prez. 1 sg. să stârpesc, 3 să stârpească
18. [DOOM 2] stârpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârpesc, imperf. 3 sg. stârpea; conj. prez. 3 să stârpească
19. [MDO] stîrpi
20. [IVO-III] stârpesc, -peam 1 imp.
21. [DAR] stârpit, stârpită, adj. 1. (înv. și reg.; despre femele sau despre femei) care a avortat. 2. (reg.; despre făt) avortat. 3. (reg.; despre ouă) incomplet dezvoltat. 4. (pop.; despre ființe și corpul lor) pipernicit. 5. (înv.; despre păduri) distrus complet prin defrișare.
22. [DRAM 2021] stârpít, -ă, stârpiți, -te, adj. 1. Nimicit. 2. Secat. – Din stârpi.
23. [DRAM 2021] stârpí, stârpesc, v.t.r. 1. A nimici. 2. A seca: „Până ce-a stârpi Iza” (Bârlea, 1924). – Din sterp, cf. lat. extirpare „a dezrădăcina; a distruge, a suprima” (DEX, MDA).
24. [DRAM 2015] stârpi, stârpesc, vb. tranz., refl. – 1. A nimici. 2. A seca: „Până ce-a stârpi Iza” (Bârlea, 1924). – Din sterp, cf. lat. extirpare „a dezrădăcina; a distruge, a suprima” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL