1. [DEX '09] STÂRCIT, -Ă, stârciți, -te, adj. (Pop.) 1. Strâns, ghemuit. 2. (Despre plante și animale) Pipernicit, nedezvoltat. 3. (Despre fructe) Strivit. – V. stârci.
2. [MDA2] stârcit2, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~iți, ~e / E: stârci] 1-2 a, av (Pop; d. ființe) Ghemuit2 (1). 3 a (Pop; d. animale și plante sau d. părți ale lor) Pipernicit. 4 a (Reg) Strivit. 5 a (D. case) Dărăpănat2 (1).
3. [MDA2] stârcit1 sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: (nob) ~uri / E: stârci] (Îdt) 1 Ghemuire (1). 2 Amorțire (7).
4. [DEX '09] STÂRCI, stârcesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se strânge, a se ghemui (de frig). 2. Intranz. A amorți, a înțepeni stând, așteptând undeva. 3. Tranz. A strivi un fruct. ◊ Refl. Mărul s-a stârcit. – Din stârc.
5. [MDA2] stârci [At: ANON. CAR. / Pzi: ~cesc / E: stârc] 1 vr (Pop) A se ghemui (de frig, de foame, de durere, în așternut etc.) 2 vr (Reg; îe) A se ~ ca un arici A fi nesociabil, morocănos. 3 vr (Îe) A i se ~ cuiva inima (de durere) A simți o emoție puternică, o supărare mare etc. 4 vt (C.i. obiecte) A mototoli. 5 vi (Pop; fam) A amorți (stând nemișcat, în așternut). 6 vi (Rar; pex) A cerși (2). 7-8 vtr (Reg) A (se) strivi. 9-10 vtr A (se) dărăpăna (1).
6. [DLRLC] STÎRCI, stîrcesc, vb. IV. 1. Refl. A se ghemui, a se strînge ghem, a se zgîrci, a se închirci. Tremurau de frig de le clănțăneau dinții în gură... Se stîrciseră de se făcuseră covrig de frig. ISPIRESCU, U. 87. Trage un vînt rece «de ustură»... Eu mă stîrcesc într-un colțișor fără de a crîcni. RUSSO, O. 152. 2. Intranz. A sta nemișcat așteptînd, a aștepta mereu; p. ext. a cerși, a se milogi. Îl cunoșteau acum toți de cînd stîrcea pe la uși. C. PETRESCU, C. V. 127.
7. [DLRLC] STÎRCIT, -Ă, stîrciți, -te, adj. Ghemuit, pitit; închircit, zgribulit. Stîrcită într-un colț al patului, mama se luptă cu noaptea care nu-i aduce nici somn, nici ostoire. STANCU, D. 239. În răspîntie, dinaintea unei cîrciumi, stăteau de vorbă cîțiva săteni stîrciți de frig și mutînd mereu picioarele din loc. STĂNOIU, C. I. 58. Jos, pe o rogojină, lîngă vatra rece, cu hainele leoarcă pe dînșii, rupți de oboseală, lihniți de foame și stîrciți de frig, se culcară să doarmă. VLAHUȚĂ, N. 114. O fiară sălbatică, un rîs sta stîrcit la pîndă. ODOBESCU, S. III 187. ♦ (Despre animale și plante) Pipernicit, nedezvoltat. Am rămas... într-o vizuină fără orizont, unde soarele abia pătrunde în silă printre niște brazi stîrciți. RUSSO, O. 135.
8. [Șăineanu, ed. VI] stârcì v. a se pitula ghemuindu-se: se stârcise de se făcuse ghem de frig ISP. [Lit. a- se ghemui ca stârcul: imagine luată din apucăturile acestei păsări, care stă pitulată ceasuri întregi pe malul apelor, pândindu-și prada].
9. [Scriban] stîrcésc (mă) v. refl. (d. stîrc, pin aluz. la ținuta stîrculuĭ, cu capu tras între aripĭ). Mă tupilez, mă gheboșesc, mă strîng, mâ ghemuĭesc, mă cimpesc: un rîs sta stîrcit la pîndă (Od. Psevd. 222), oamenĭ stîrcițĭ de frig (VR. 1927, 2, 203). V. chircesc.
10. [DOOM 3] stârci (a ~) (a strânge) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârcesc, 3 sg. stârcește, imperf. 1 stârceam; conj. prez. 1 sg. să stârcesc, 3 să stârcească
11. [DOOM 2] stârci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârcesc, imperf. 3 sg. stârcea; conj. prez. 3 să stârcească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL