1. [MDA2] stârcire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: stârci] (Îdt) 1 Ghemuire (1). 2 Amorțire (7).
2. [DEX '09] STÂRCI, stârcesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se strânge, a se ghemui (de frig). 2. Intranz. A amorți, a înțepeni stând, așteptând undeva. 3. Tranz. A strivi un fruct. ◊ Refl. Mărul s-a stârcit. – Din stârc.
3. [MDA2] stârci [At: ANON. CAR. / Pzi: ~cesc / E: stârc] 1 vr (Pop) A se ghemui (de frig, de foame, de durere, în așternut etc.) 2 vr (Reg; îe) A se ~ ca un arici A fi nesociabil, morocănos. 3 vr (Îe) A i se ~ cuiva inima (de durere) A simți o emoție puternică, o supărare mare etc. 4 vt (C.i. obiecte) A mototoli. 5 vi (Pop; fam) A amorți (stând nemișcat, în așternut). 6 vi (Rar; pex) A cerși (2). 7-8 vtr (Reg) A (se) strivi. 9-10 vtr A (se) dărăpăna (1).
4. [DLRLC] STÎRCI, stîrcesc, vb. IV. 1. Refl. A se ghemui, a se strînge ghem, a se zgîrci, a se închirci. Tremurau de frig de le clănțăneau dinții în gură... Se stîrciseră de se făcuseră covrig de frig. ISPIRESCU, U. 87. Trage un vînt rece «de ustură»... Eu mă stîrcesc într-un colțișor fără de a crîcni. RUSSO, O. 152. 2. Intranz. A sta nemișcat așteptînd, a aștepta mereu; p. ext. a cerși, a se milogi. Îl cunoșteau acum toți de cînd stîrcea pe la uși. C. PETRESCU, C. V. 127.
5. [Șăineanu, ed. VI] stârcì v. a se pitula ghemuindu-se: se stârcise de se făcuse ghem de frig ISP. [Lit. a- se ghemui ca stârcul: imagine luată din apucăturile acestei păsări, care stă pitulată ceasuri întregi pe malul apelor, pândindu-și prada].
6. [Scriban] stîrcésc (mă) v. refl. (d. stîrc, pin aluz. la ținuta stîrculuĭ, cu capu tras între aripĭ). Mă tupilez, mă gheboșesc, mă strîng, mâ ghemuĭesc, mă cimpesc: un rîs sta stîrcit la pîndă (Od. Psevd. 222), oamenĭ stîrcițĭ de frig (VR. 1927, 2, 203). V. chircesc.
7. [DOOM 3] stârci (a ~) (a strânge) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârcesc, 3 sg. stârcește, imperf. 1 stârceam; conj. prez. 1 sg. să stârcesc, 3 să stârcească
8. [DOOM 2] stârci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârcesc, imperf. 3 sg. stârcea; conj. prez. 3 să stârcească
9. [DAR] stârcire, stârciri, s.f. (înv.) 1. ghemuire. 2. amorțire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL