Definiție și ce înseamnă stârci

1. [DEX '09] STÂRCI, stârcesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se strânge, a se ghemui (de frig). 2. Intranz. A amorți, a înțepeni stând, așteptând undeva. 3. Tranz. A strivi un fruct. ◊ Refl. Mărul s-a stârcit. – Din stârc.

2. [MDA2] stârci [At: ANON. CAR. / Pzi: ~cesc / E: stârc] 1 vr (Pop) A se ghemui (de frig, de foame, de durere, în așternut etc.) 2 vr (Reg; îe) A se ~ ca un arici A fi nesociabil, morocănos. 3 vr (Îe) A i se ~ cuiva inima (de durere) A simți o emoție puternică, o supărare mare etc. 4 vt (C.i. obiecte) A mototoli. 5 vi (Pop; fam) A amorți (stând nemișcat, în așternut). 6 vi (Rar; pex) A cerși (2). 7-8 vtr (Reg) A (se) strivi. 9-10 vtr A (se) dărăpăna (1).

3. [Șăineanu, ed. VI] stârcì v. a se pitula ghemuindu-se: se stârcise de se făcuse ghem de frig ISP. [Lit. a- se ghemui ca stârcul: imagine luată din apucăturile acestei păsări, care stă pitulată ceasuri întregi pe malul apelor, pândindu-și prada].

4. [DEX '09] STÂRC, stârci, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de baltă cu ciocul, gâtul și picioarele lungi și de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hrănesc cu pește). ◊ Compus: Stârc-cenușiu = bâtlan. – Din sl. strŭkŭ.

5. [MDA2] stâlc sm vz stârc

6. [MDA2] stârc sm [At: BIBLIA (1688), 771/37 / V: (reg) stâlc, strac, străc / Pl: ~rci / E: vsl стръкъ] (Orn) 1 (Îs) ~ mare cenușiu Pasăre migratoare de baltă, din ordinul ciconiformelor, de mărimea unei berze, cu aripile cenușii și cu câte un smoc de pene care pornesc de deasupra ochilor și sunt orientate spre spate (șîs ~ cenușiu, ~ vânăt) Si: bâtlan (1) (Ardea cinerea). 2 (Șîs ~ purpuriu, ~ purpurat, ~ roșu, ~ roșietic) Pasăre migratoare de baltă din ordinul ciconiiformelor, puțin mai mică decât stârcul (1), cu capul, gâtul și pieptul roșcat, cu dungi negre Si: bâtlan roșiatic, bâtlan roșu, bâtlan scorțișoriu, ciaclă de trestie, ciaclă roșie, ciapur roșu, goc roșu (Ardea purpura). 3 (Îc) ~- galben (sau ~-blond, ~-cu-coamă) Pasăre crepusculară, cu penele gălbui, cu dungi negre, subțiri în jurul gâtului, iar pe cap cu pene mai lungi, țepoase Si: (reg) bâtlan galben (Ardeola ralloides). 4 (Îc) ~-alb (sau ~-alb-mare, ~-alb-nobil, ~-bâtlan) Egretă (Egretta alba alba). 5 (Îc) ~-al-(sau –bălan-)mic Pasăre de culoare albă cu ciocul și cu picioarele negre, cu două-trei pene ornamentale lungi și înguste pe partea posterioară a capului, iar, la vârsta adultă, cu două-trei pene ornamentale foarte frumoase pe spate Si: bâtlan-(alb-)mic, (îrg) stârciog (1) (Egretta garzetta). 6 (Îc) ~-(cenușiu)-de-noapte (sau ~-cenușiu-mic) Pasăre de mărimea unui corb, cu ceafa și spatele negre, aripile cenușii, pieptul alb și două pene lungi pe cap (Nycticorax nycticorax). 7 (Îc) ~-mic sau ~-pitic Scrofiță (Ixobrihus minutus). 8 (Îc) ~-egiptean (sau -de-cireadă, ~-gălbui-roșcat-de-cireadă ori ~ul-păstorilor) Pasăre albă, cu penele de pe spate și partea de jos a grumazulului galben-roșietice, cu ciocul și cu picioarele galbene, întâlnită foarte rar la noi (Bubulcus ibis). 9 (Reg; îc) ~-lopătar Lopătar. 10 (Îrg) Barză (1) (Ciconia ciconia). 11 (Reg; îc) ~-negru Barză neagră (Ciconia nigra).

7. [MDA2] strac sm vz stârc

8. [MDA2] străc sm vz stârc

9. [DEX '98] STÂRC, stârci, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de baltă cu ciocul, gâtul și picioarele lungi și de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hrănesc cu pește). ◊ Stârc cenușiu = bâtlan. – Din sl. strŭkŭ.

10. [DLRLC] STÎRC, stîrci, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de baltă (care, la noi, trăiesc mai ales în Deltă) cu ciocul, gîtul și picioarele lungi și cu un smoc de pene pe cap: a) stîrcul-mare cenușiu (Ardea cinerea); b) stîrcul-alb nobil (Egretta alba); c) stîrcul-galben (Ardeola ralloides); d) stîrcul-purpuriu (Ardea purpurea); e) stîrcul-pitic (Ardetta minuta). Acolo era atunci și locul de adunare a stîrcilor, albi ca omătul, care se cheamă egrete, din pricina flamurii subțiri a moțului lor. SADOVEANU, Î. A. 200. Stîrcul plecă, se înălță în slava cerului, trecu preste mări, preste văi, dealuri și munți nenumărați. MARIAN, O. II 327. Un biet stîrc jerpelit, ciufulit, golaș, șchiop și chior ieși din codirla unde ședea pitulit. POPESCU, B. I 20.

11. [DLRLC] STÎRCI, stîrcesc, vb. IV. 1. Refl. A se ghemui, a se strînge ghem, a se zgîrci, a se închirci. Tremurau de frig de le clănțăneau dinții în gură... Se stîrciseră de se făcuseră covrig de frig. ISPIRESCU, U. 87. Trage un vînt rece «de ustură»... Eu mă stîrcesc într-un colțișor fără de a crîcni. RUSSO, O. 152. 2. Intranz. A sta nemișcat așteptînd, a aștepta mereu; p. ext. a cerși, a se milogi. Îl cunoșteau acum toți de cînd stîrcea pe la uși. C. PETRESCU, C. V. 127.

12. [Șăineanu, ed. VI] stârc m. numele bâtlanului și al berzei (v. cocostârc). [Slav. STRŬCŬ, barză].

13. [Scriban] stîrc m. (vsl. strŭkŭ, barză; bg. štrŭk, sîrb. štrk, rus. sterh, d. germ. storch; ung. eszterág, barză; alb. stărkiok, cloacă. V. cocostîrc). Bîtlan. Ban. Olt. Barză.

14. [Scriban] stîrcésc (mă) v. refl. (d. stîrc, pin aluz. la ținuta stîrculuĭ, cu capu tras între aripĭ). Mă tupilez, mă gheboșesc, mă strîng, mâ ghemuĭesc, mă cimpesc: un rîs sta stîrcit la pîndă (Od. Psevd. 222), oamenĭ stîrcițĭ de frig (VR. 1927, 2, 203). V. chircesc.

15. [DOOM 3] stârci (a ~) (a strânge) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârcesc, 3 sg. stârcește, imperf. 1 stârceam; conj. prez. 1 sg. să stârcesc, 3 să stârcească

16. [DOOM 2] stârci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârcesc, imperf. 3 sg. stârcea; conj. prez. 3 să stârcească

17. [DOOM 3] stârc s. m., pl. stârci

18. [DOOM 3] stârc-cenușiu (bâtlan) s. m., pl. stârci-cenușii

19. [DOOM 3] stârc-de-noapte (specie de păsări) s. m., pl. stârci-de-noapte

20. [DOOM 2] stârc s. m., pl. stârci

21. [DOOM 2] !stârc-cenușiu (bâtlan) s. m., pl. stârci-cenușii

22. [DOOM 2] !stârc-de-noapte (pasăre) s. m., pl. stârci-de-noapte

23. [DER] stîrc (-ci), s. m. – 1. Bîtlan (Ardea alba, A. cinerea, A. purpurea, A. garzetta). – 2. (Banat, Olt.) Barză (Ciconia alba). – Mr. stircu „barză”. Sl. strŭkŭ (Cihac, II, 362; Conev 55), cf. bg. stărk și cocostîrc. – Der. stîrci, vb. refl. (a se ghemui); stîrciog, s. m. (Olt., stîrc; axul depănătoarei).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stângăni v vz stânjeni 2. [Șăineanu, ed. VI] stângănì v. a deranja. [Slav. […]
1. [MDA2] stângăni v vz stânjeni 2. [Șăineanu, ed. VI] stângănì v. a deranja. [Slav. […]
1. [MDA2] stângăreț, ~eață a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~e / E: stâng […]
1. [DEX '09] STÂNIȘOARĂ, stânișoare, s. f. Diminutiv al lui stână. – Stână + suf. […]
1. [MDA2] stânj sm [At: BORZA, D. 88 / Pl: ~i / E: stânjen1] (Bot; […]
1. [DEX '09] STÂNJEN, stânjeni, s. m. I. Unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea […]
1. [MDA2] stânjenar sm [At: LIUBA – IANA, M. 6 / V: ~jinar / Pl: […]
1. [MDA2] stânjenaș sn [At: BORZA, D. 88 / Pl: ~i / E: stânjen + […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro