1. [DEX '09] STÂNJINIRE s. f. v. stânjenire.
2. [MDA2] stânjinire2 sf vz stânjenire
3. [MDA2] stânjinire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~ngenire, ~nginire / Pl: ~ri / E: stânjini1] (Înv) 1 Măsurare cu stânjenul (1). 2 Întindere a mâinii (pentru a lovi).
4. [DEX '09] STÂNJENI, stânjenesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) stingheri, a (se) deranja, a (se) jena, a (se) împiedica de la o îndeletnicire. 2. Refl. (Reg.) A se sfii, a se rușina; a ezita. [Var.: (pop.) stânjini vb. IV] – Din sl. sŭtenženŭ (sŭtengnonti).
5. [DEX '09] STÂNJENIRE, stânjeniri, s. f. Faptul de a (se) stânjeni. ♦ Sfială, jenă, ezitare. [Var.: (pop.) stânjinire s. f.] – V. stânjeni.
6. [DEX '09] STÂNJINI vb. IV v. stânjeni.
7. [MDA2] stângăni v vz stânjeni
8. [MDA2] stângeni1 v vz stânjeni
9. [MDA2] stângeni2 v vz stânjini1
10. [MDA2] stângenire sf vz stânjinire1
11. [MDA2] stângini2 v vz stânjini
12. [MDA2] stângini1 v vz stânjeni
13. [MDA2] stânginire sf vz stânjinire1
14. [MDA2] stânjeni [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) ~jini, (înv) ~ngăni, ~ngeni, ~ngini / Pzi: ~nesc / E: vsl сътѧженъ, „apăsat, strâmtorat” (participiul verbului сътѧжати)] 1 vt (C.i. oameni sau manifestări ale lor) A stingheri (1). 2 vt (Îvr) A opri. 3 vtf (Reg; îf stânjini) A face să se întrerupă ceva. 4 vt (Rar) A supăra. 5 vr (Îrg) A se sfii (4).
15. [MDA2] stânjenire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~jinire / Pl: ~ri / E: stânjeni] 1 Stinghereală (1). 2 Stingherire (2).
16. [MDA2] stânjini1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~ngeni, ~ngini / Pzi: ~nesc / E: stânjin] 1 vt A măsura cu stânjenul1 (1). 2 vr (Pex) A-și întinde mâna (ca să lovească).
17. [MDA2] stânjini2 v vz stânjeni
18. [DLRLC] STÎNJENI, stînjenesc, vb. IV. 1. Tranz. (Și în forma stînjini) A împiedica, a opri pe cineva de la un lucru, de la o acțiune; a stingheri; a deranja, a jena. O stînjenea parcă neatenția mea în îmbrăcăminte. CAMIL PETRESCU, U. N. 96. Se văd mereu stînjiniți în dezvoltarea lor firească. ODOBESCU, S. III 514. Pe cît am aflat, acea teamă nu v-au stînjenit a trimete... jalbe la Țarigrad. ALECSANDRI, T. 1339. (Refl. reciproc) Am plecat la pescuit, fiecare în altă direcție, ca să nu ne stînjenim unii pe alții. BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 7. ◊ (Complementul indică lucrul, acțiunea stingherită) Iarmarocul de la Frumoasa fu stînjenit de vremea rea. CĂLINESCU, I. C. 270. Sosirea preotului nu stînjeni de loc fierberea țăranilor. REBREANU, R. II 218. Piedicile ce stînjeneau comerțul și producerea s-au înlăturat. La TDRG. 2. Refl. (Mold.; despre oameni) A arăta sfiiciune, a ezita. Rusanda a strîns genele și s-a stînjenit. Îi era silă că lațul ei prinde, dar nici nu putea să se lese. POPA, V. 310. Șiroaie de lacrimi curgeau din frumoșii ei ochi. Un tînăr om de-ar fi văzut-o atunci, negreșit că nu s-ar fi stînjenit cît de puțin a înjunghia pe nelegiuitul ce o adusese în starea aceasta. NEGRUZZI, S. I 52. – Variantă: stînjini vb. IV.
19. [DLRLC] STÎNJENIRE, stînjeniri, s. f. (Și în forma stînjinire) Faptul de a stînjeni. 1. Împiedicare, piedică, oprire (de la o acțiune). Stînjinirile și toate rugăciunile ce îmi făcea toate rudele... ca să nu mai plec. GORJAN, H. II 69. 2. Sfială, ezitare, jenă. Musafirul face haz cu oarecare stînjenire, apoi se ridică. SADOVEANU, O. V 336. – Variantă: stînjinire s. f.
20. [DLRLC] STÎNJINI vb. IV v. stînjeni.
21. [DLRLC] STÎNJINIRE s. f. v. stînjenire.
22. [Șăineanu, ed. VI] stânjenì v. a pune piedici, a opri dela lucru; [Slav. SŬTEJITI, a deranja (sub influența lui stângănì)].
23. [Scriban] stîngănésc, V. stînjenesc.
24. [Scriban] stînjinésc și (rar) stîngănésc v. tr. (vsl. sŭ-tengnonti, a întinde, a strînge, a comprima, și sŭtenžiti, a contrage. V. tînjală). Deranjez, încurc, turbur: a stînjini pe cineva din lucru. – Și stingheresc (vest) și stinghiresc (est). La Bârb. Ind. 251 înstîngănesc (vsl. vùstengnonti).
25. [DOOM 3] stânjeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stânjenesc, 3 sg. stânjenește, imperf. 1 stânjeneam; conj. prez. 1 sg. să stânjenesc, 3 să stânjenească
26. [DOOM 3] stânjenire s. f., g.-d. art. stânjenirii; pl. stânjeniri
27. [DOOM 2] stânjeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stânjenesc, imperf. 3 sg. stânjenea; conj. prez. 3 să stânjenească
28. [DOOM 2] stânjenire s. f., g.-d. art. stânjenirii; pl. stânjeniri
29. [IVO-III] stânjenesc, -neam 1 imp.
30. [DER] stînjeni (-nesc, -it), vb. – A incomoda, a stingheri, a deranja, a jena, a împiedica. – Var. stînjîni, stîngăni, stingheri, și der. Sl. sŭtęgnąti, participiul sŭtęženŭ „a comprima, a oprima” (Tiktin; Byhan 335; Candrea); sau mai curînd din sl. sŭtęžiti „a fi stingherit”, care aparține aceleiași familii de la vb. tęgnąti „a întinde” (Cihac, II, 411; Byhan 337); ultima var. nu este clară. – Der. stînjeneală, s. f. (stinghereală, neplăcere); stînjenitor, adj. (care stingherește); stînjie, s. f. (Trans., obadă care acoperă capătul osiei carului); stingher, adj. (desperecheat, fără pereche; izolat, solitar), postverbal de la stingheri, al cărui semantism este anormal, dar care este o creație literară, fără curs în limba populară (după Giuglea, Dacor., II, 901, din lat. singularis contaminat cu stinghie; după Densusianu, GS, IV, 290, din lat. *extraiugularium care s-ar fi zis la început boilor fără pereche).
31. [DAR] stânjinire, stânjiniri, s.f. (înv.) 1. măsurare cu stânjenul. 2. întindere a mâinii (pentru a lovi).
32. [DAR] stânjini, stânjinesc, vb. IV (înv.) 1. a măsura cu stânjenul. 2. a-și întinde mâna (ca să lovească).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL