1. [DEX '09] STÂNCĂRIE, stâncării, s. f. Îngrămădire, mulțime de stânci; regiune cu stânci. – Stâncă + suf. -ărie.
2. [MDA2] stâncărie sf [At: TDRG / Pl: ~ii / E: stâncă + -ărie] (Csc) 1 Mulțime de stânci (1) Si: stâncime (1). 2 Aglomerare de stânci (1) Si: stâncime (2). 3 Loc, regiune cu stânci (1) Si: stâncime (3). 4 Sfărâmătură de stâncă (1).
3. [DLRLC] STÎNCĂRIE, stîncării, s. f. Mulțime de stînci; îngrămădire de stînci, regiune cu stînci. Vîntul aluneca pe văi și se năpustea vîjîind între buzele de stîncărie, pe calea apelor. DUMITRIU, V. L. 55. Luna aproape plină s-a înălțat din răsărit... descoperind ca dintr-o pîclă stîncăriile albe de deasupra Sorocii. SADOVEANU, N. P. 335. De ambele laturi ale căii, stîncăria revoluțiilor primare doarme în blocuri, dîndu-ți iluziunea unei turme în repaos. GALACTION, O. I 29.
4. [DOOM 3] stâncărie s. f., art. stâncăria, g.-d. art. stâncăriei; pl. stâncării, art. stâncăriile (desp. -ri-i-)
5. [DOOM 2] stâncărie s. f., art. stâncăria, g.-d. art. stâncăriei; pl. stâncării, art. stâncăriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL