1. [DEX '09] STÂNCOS, -OASĂ, stâncoși, -oase, adj. (Despre munți, locuri etc.) Format din stânci; plin de stânci, cu stânci. – Stâncă + suf. -os.
2. [MDA2] stâncos, ~oasă a [At: ASACHI, L. 22/5 / Pl: ~oși, ~oase / E: stâncă + -os] 1 (D. munți, terenuri etc.) Cu sau din stânci (1) Si: (îrg) stârminos (1), (îvr) stânciu, (reg) stâncuros. 2 (Pex) (Plin) cu pietre Si: pietros. 3 (Rar; fig; d. oameni, d. trăsături ale caracterului lor etc.) Puternic. 4 (Rar; fig; d. oameni, d. părți ale corpului lor etc.) Osos.
3. [Șăineanu, ed. VI] stâncos a. plin de stânci.
4. [DLRLC] STÎNCOS, -OASĂ, stîncoși, -oase, adj. Plin de stînci, cu stînci; format din stînci. Maluri stîncoase. ▭ [Ieronim] se desculță și, sărind de pe o piatră pe alta, cercetă stîncosul său imperiu. EMINESCU, N. 126. Vezi cele căsuțe grămădite sub poalele stîncoșilor munți? Ia-ți pălăria și te pleacă; acesta e tîrgul Petrii! NEGRUZZI, S. I 195. Am umblat Țara cruciș Și curmeziș Prin livezi frumoase Și locuri stîncoase. TEODORESCU, P. P. 177. ♦ Fig. Puternic, dîrz. De la început, cu sentimentul că se izbește într-o rezistență stîncoasă, pe care nimic n-are s-o poată sfărma. C. PETRESCU, C. V. 347.
5. [Scriban] stîncós, -oásă adj. (d. stîncă). Plin de stîncĭ: munțĭ stîncoșĭ, malurĭ stîncoase.
6. [DOOM 3] stâncos adj. m., pl. stâncoși; f. stâncoasă, pl. stâncoase
7. [DOOM 2] stâncos adj. m., pl. stâncoși; f. stâncoasă, pl. stâncoase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL