1. [MDA2] stâlpire sf [At: (a. 1642) ap. STOICESCU, S. D. 182 / Pl: ~ri / E: stâlpi] (Îvr) 1 Marcare a unui teren, a unei suprafețe de pământ etc. cu stâlpi (7). 2 Sprijinire (1). 3 Sprijinire (2). 4 Pironire (a ochilor, a privirii spre cineva sau ceva).
2. [MDA2] stâlpi [At: (a. 1648) ap. PANAITESCU, O. Ț. / Pzi: ~pesc / E: stâlp] 1-2 vtr (Înv; c.i. terenuri, suprafețe de pământ etc.) A marca hotarul cu stâlp (7). 3 vt (Îvr; c.i. stâlpi, plante etc.) A fixa în pământ. 4 vt A așeza unul peste altul. 5 vr (Îvr) A se sprijini (2). 6 vr (Îvr) A se stabili (1). 7 vt (Îvr; c.i. ochii, privirea) A pironi.
3. [DLRLC] STÎLPI, stîlpesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A fixa hotarul unui loc, a hotărnici. Hotărî ca ogoarele țărănești să fie alese și stîlpite. KOGĂLNICEANU, S. A. 221. Moșia aceasta a fost hotărîtă și stîlpită la 1837 de către proprietarul ei. I. IONESCU, M. 626.
4. [DLRM] STÎLPI, stîlpesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A marca (cu stîlpi) hotarul unui loc, a hotărnici. – Din stîlp.
5. [Șăineanu, ed. VI] stâlpì v. a pironi ochii.
6. [Scriban] stîlpésc v. tr. (d. stîlp). Vechĭ. Vest. Plantez, așez deasupra ceva greŭ. Azĭ. Vest. A stîlpiĭ ochiĭ, a-țĭ aținti (fixa, pironi) ochiĭ.
7. [DAR] stâlpire, stâlpiri, s.f. (înv.) 1. marcarea unui teren, a unei suprafețe de pământ cu stâlpi. 2. sprijinire. 3. pironire a ochilor, a privirii spre cineva sau ceva.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL