1. [DEX '09] STÂLCIT, -Ă, stâlciți, -te, adj. 1. Zdrobit, strivit, schilodit (prin lovire); p. ext. bătut tare, schingiuit. 2. Fig. (Despre pronunțare, vorbire, despre executarea unei melodii etc.) Prost, deformat, greșit, pocit. – V. stâlci.
2. [MDA2] stâlcit, ~ă [At: CREANGĂ, P. / Pl: ~iți, ~e / E: stâlci] 1 a Care este bătut foarte rău Si: snopit, zdrobit, (reg) sturât. 2 a Desfigurat sau schilodit în bătaie. 3 av (Fig) Desfigurat2 (2). 4 a (Rar) Strivit. 5-6 a, av (D. cuvinte, limbă, vorbire etc.) (Pronunțat sau scris, reprodus) greșit, incorect Si: deformat2 (7), denaturat2 (3), pocit, scâlciat, schimonosit, stricat, stropșit, schingiuit2. 7 a (Rar; d. interpretări muzicale) Greșit (5). 8 a (Rar; d. interpretări muzicale) Fals.
3. [DEX '09] STÂLCI, stâlcesc, vb. IV. Tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire; p. ext. a bate tare pe cineva. ♦ Refl. A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.). 2. Fig. A pronunța prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie; a poci. – Din sl. sŭtlačiti.
4. [MDA2] stâlci [At: PSALT. HUR. 10v/9 / Pzi: ~cesc / E: vsl сътлѣщи, сътлъкѫ, сътлъчеши] 1 vt (Adesea determinat prin „în bătaie”, „în pumni” etc.) A bate foarte tare (desfigurând, schilodind etc.) Si: a snopi (8), a tăbăci, a zdrobi, a zvânta, (pop) a stropși, a toropi2, (pfm) a bumbăci (3), (îrg) a tăbăci, (reg) a melestui, a otânji, a storî, a stârfoci (4) în bătaie, (fam) a burduși (2), a cotonogi (10). 2 vt A desfigura sau a schilodi în bătaie sau prin cădere, lovire etc. 3 vr A se lovi tare. 4 vr A se schilodi sau a dobândi contuzii (prin cădere sau lovire). 5 vt (Rar; c.i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A strivi (6). 6 vt (Rar; pex; c.i. obiecte, de obicei, flexibile sau părți ale acestora, plante etc.) A strivi. 7 vt (Fig; c.i. cuvintele, limba, scrierea etc.) A pronunța sau a scrie incorect Si: a deforma (10), a denatura (2), a poci, a schimonosi, a schingiui, a scâlcia, a stropși, (reg) a zdrobi. 8 vt (Fig) A schimba (în rău). 9 vr (Îvr; fig) A șovăi.
5. [DLRLC] STÎLCI, stîlcesc, vb. IV. Tranz. 1. (Adesea determinat prin «în bătăi», «în pumni» etc.) A bate rău, crunt. La întoarcerea de la tîrg, de necaz că nu i s-a dat slobod divorțul, Florea Pancu și-a stîlcit femeia în bătăi. STANCU, D. 83. [Tata și mama] i-ar dăula-n bătăi... dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni, în picioare. id. ib. 354. Frații sindicaliști au fost stîlciți la București, după ce și ei au zdrelit destui polițiști. CARAGIALE, O. VII 148. Cică-i voinicie boierească să stîlcească un biet om de surugiu, ostenit ca vai de el. ALECSANDRI, T. 49. 2. A deforma, a zdrobi prin lovituri; a schilodi, a schimonosi, a sluți (prin bătaie); a cotonogi. Păcat de juncă să-și stîlcească piciorul. Rămîne șoldită. DAVIDOGLU, O. 63. Mi-am acoperit obrajii cu mîinile. Mi-am spus: să nu-mi stîlcească fața. STANCU, D. 342. ♦ Refl. A se lovi tare, a se zdrobi (prin lovire sau cădere); a se schilodi. Eu cad și mă stîlcesc Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. [Bursuflescu, căzînd:] Valeu! M-am stîlcit! ALECSANDRI, T. 274. 3. Fig. A pronunța prost un cuvînt, a vorbi prost o limbă; a poci, a stropși.
6. [DLRLC] STÎLCIT, -Ă, stîlciți, -te, adj. 1. Bătut crunt; schingiuit. Au venit derbedeii stîlciți și împușcați cu halice să mărturisească atltea minciuni, încît lui Ali i-a fost iar greață de lumea asta. SADOVEANU, O. L. 136. Slabă și stîlcită cum era, căzu la pat bolnavă de moarte. CREANGĂ, P. 13. 2. Lovit, zdrobit (prin cădere); schilodit, cotonogit. Veneau... cîte cu un picior frînt sau cu boii stîlciți. CREANGĂ, A. 26. 3. Fig. (Despre pronunțare, vorbire) Greșit, pocit, stropșit. După ce turcul își sfîrși, din capul scării, discursul pregătit într-o franțuzească stîlcită, ofițerul de cuart îi spuse că veneau din Alexandria. BART, S. M. 46. ◊ (Adverbial) Numele lui pronunțat stîlcit și de nerecunoscut. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 13. ♦ (Despre felul cum se execută o melodie) Greșit, fals. Magda... se alinta cu degete ușoare pe clapele... pianului și, din gamele-i nebunatice și stîlcite, simțirea nu lipsea. HOGAȘ, M. N. 48.
7. [Șăineanu, ed. VI] stâlcì v. 1. a sdrobi, a fărâma: eram stâlciti și uciși în fundul prăpastiei AL.; 2. a bate rău: să stâlcească un biet om de surugiu AL.; 3. fig. a vorbi stricat o limbă: stâlcește franțuzeasca. [Slav. SUTLAČÕ, a sdrobi].
8. [Scriban] stîlcésc v. tr. (bg. stŭlčam, stîlcesc, d. vsl. sŭ-tlačitĭ, id. V. tolocesc, clacă). Deformez pin loviturĭ, coșesc, stropșesc, bat grozav: l-a stîlcit în bătaĭe, s’a stîlcit căzînd. Fig.4 Vorbesc prost o limbă, o stropșesc: a stîlci franceza. V. snopesc.
9. [DOOM 3] stâlci (a ~) (a deforma) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stâlcesc, 3 sg. stâlcește, imperf. 1 stâlceam; conj. prez. 1 sg. să stâlcesc, 3 să stâlcească
10. [DOOM 2] stâlci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stâlcesc, imperf. 3 sg. stâlcea; conj. prez. 3 să stâlcească
11. [MDO] stîlci (conj. stîlcească)
12. [DER] stîlci (-cesc, -it), vb. – 1. A strivi, a zdrobi. – 2. A deforma, a poci. – 3. A deșela, a lovi. Sl. sŭtlačiti, sŭtlačą sau sŭtlĕšti, sutlĕką, sau sŭtlŭšti, sŭtlŭką „a lovi” (Cihac, II, 359), sau poate din sl. istlačiti „a lovi”, cf. bg. tlăča „a strica” (› megl. tălțǫs „a ucide”). – Der. stîlceală, s. f. (ciomăgeală, bătaie).
13. [Argou] a stâlci în bătaie expr. a bate tare de tot.
14. [DRAM 2021] stâlcít, -ă, stâlciți, -te, adj. Zdrobit, desfigurat. – Din stâlci.
15. [DRAM 2015] stâlcit, -ă, stâlciți, -te, adj. – Zdrobit, desfigurat. – Din stâlci (MDA).
16. [DRAM 2021] stâlcí, stâlcesc, v.t. 1. A strivi, a zdrobi: „De bună seamă ne-om bate tare cu ei și i-om stâlci pe toți oșenii” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 294). 2. A măcina, a mărunți: „[Cartofii fierți în coajă] îi stâlcem pân mășâna de lemn de stâlcit picioici” (Memoria, 2001: 39). – Din sl. sŭtlačiti (Scriban; DEX, MDA).
17. [DRAM 2015] stâlci, stâlcesc, vb. tranz. – 1. A strivi, a zdrobi: „De bună seamă ne-om bate tare cu ei și i-om stâlci pe toți oșenii” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 294). 2. A măcina, a mărunți: Cartofii fierți în coajă „îi stâlcem pân mășâna de lemn de stâlcit picioici” (Memoria, 2001: 39; Desești). – Din sl. sŭtlačiti (Scriban; Cihac, cf. DER; DEX, MDA).
18. [DRAM] stâlci, stâlcesc, vb. tranz. – A măcina, a strivi, a zdrobi, a mărunți: Cartofii fierți în coajă „îi stâlcem pân mășâna de lemn de stâlcit picioici” (Memoria 2001: 39; Desești). – Din sl. sŭtlačiti (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL