1. [DEX '09] STURLUIBARE s. f. (Reg.) Acțiunea de a sturluiba și rezultatul ei; zăpăcire. – V. sturluiba.
2. [DEX '98] STURLUIBARE, sturluibări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a sturluiba și rezultatul ei; zăpăcire. – V. sturluiba.
3. [DEX '09] STURLUIBA, sturluibez, vb. I. Intranz. (Reg.) A se zăpăci, a-și pierde capul, rațiunea. – Et. nec.
4. [MDA2] struluba v vz sturluiba
5. [MDA2] sturluba v vz sturluiba
6. [MDA2] sturluiba vi [At: ALECSANDRI, T. I, 66 / V: struluba, ~uba / Pzi: ~bez / E: nct] 1 (Mol) A se zăpăci. 2 (Pex) A înnebuni.
7. [DLRLC] STURLUIBA, sturluibez, vb. I. Intranz. A se zăpăci, a-și pierde capul, rațiunea. Saracan de mine, că mi-au nebunit bărbatul! Mă duc să mă-nchid în casă, că mi-e frică. – Iaca pozna, că au sturluibat amîndoi! ALECSANDRI, T. I 66.
8. [Șăineanu, ed. VI] sturluibà v. Mold. a înnebuni: au sturluibat amândoi Al.
9. [Scriban] sturlubéz v. intr. Devin sturlubatic. – Și sturluĭbez și stru-.
10. [DOOM 3] sturluibare (reg.) (desp. -lui-) s. f., g.-d. art. sturluibării
11. [DOOM 2] sturluibare (reg.) (-lui-) s. f., g.-d. art. sturluibării
12. [DOOM 3] sturluiba (a ~) (reg.) (desp. -lui-) vb., ind. prez. 1 sg. sturluibez, 3 sturluibează; conj. prez. 1 sg. să sturluibez, 3 să sturluibeze
13. [DOOM 2] sturluiba (a ~) (reg.) (-lui-) vb., ind. prez. 3 sturluibează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL