1. [MDA2] stupitor, ~oare [At: DDRF / V: stop~ / Pl: ~i, ~oare / E: stupi + -tor] 1 sf (Mol) Scuipătoare (4). 2 a (Reg; îf stopitor) Care stupește.
2. [MDA2] stopitor, ~oare a vz stupitor
3. [DAR] stupitor, stupitoare, s.f., adj. (reg.) 1. (s.f.) scuipătoare. 2. (adj.; în forma: stopitor) care stupește (scuipă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL