1. [DEX '09] STUPINIȚĂ, stupinițe, s. f. 1. (Rar) Diminutiv al lui stupină. 2. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu două frunze bazale opuse, cu flori albe cu miros puternic de garoafe (Platanthera bifolia). – Stupină + suf. -iță.
2. [MDA2] stupiniță sf [At: DL / Pl: ~țe / E: stupină + -iță] 1-2 (Pop; șhp) Stupină (1) (mică) Si: (reg) stupinuță (1-2). 3 Plantă erbacee din familia orhideelor, cu miros puternic de garoafă, care crește prin păduri și poieni Si: povoinic-alb, (reg) bujor-alb, iarba-cășunatului, iarba-cășunăturii, leoarcă, untul-vacii-mirositor, violete-de-noapte (Platanthera bifolia).
3. [DEX '98] STUPINIȚĂ, stupinițe, s. f. 1. Diminutiv al lui stupină. 2. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu două frunze bazale opuse, cu flori albe cu miros puternic de garoafe (Platanthera bifolia). – Stupină + suf. -iță.
4. [DLRLC] STUPINIȚĂ, stupinițe, s. f. 1. Diminutiv al lui stupină. 2. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu flori albe, cu miros puternic de garoafe, care crește prin păduri (Platanthera bifolia).
5. [DOOM 3] stupiniță (rar) s. f., g.-d. art. stupiniței; pl. stupinițe
6. [DOOM 2] stupiniță (rar) s. f., g.-d. art. stupiniței; pl. stupinițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL