1. [DEX '09] STUPEFIANT, -Ă, stupefianți, -te, adj., s. n. (Substanță din categoria drogurilor) care produce alterări ale funcțiilor psihice. ♦ (Substanță medicamentoasă) care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanță) care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de dependență; drog. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. stupéfiant.
2. [MDA2] stupefiant, ~ă [At: CAMIL PETRESCU, P. 227 / P: ~fi-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr stupéfiant] 1 a (D. fenomene, stări, procese, evenimente etc.) Foarte surprinzător. 2 a (D. fenomene, stări, procese, evenimente etc.) Uluitor. 3-4 sn, a (Medicament) care inhibă centrii nervoși provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, prin folosirea îndelungată sau repetată, dă naștere fenomenului de obișnuință și unor toximanii grave. 5-6 sn, a (Pgn) (Substanță) care prin folosire repetată dă naștere fenomenului de obișnuință Vz drog.
3. [DEX '98] STUPEFIANT, -Ă, stupefianți, -te, adj., s. n. (Substanță medicamentoasă) care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanță) care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de obișnuință; drog. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. stupéfiant.
4. [DLRLC] STUPEFIANT, -Ă, stupefianți, -te, adj. (Despre anumite substanțe toxice) Care, introdus în organism, produce la început un efect amețitor, urmat de o stare de euforie trecătoare, iar folosit în mod sistematic duce la o intoxicare lentă a organismului. ◊ Fig. Unele cărți sînt stupefiante... cărți menite să adoarmă conștiința omenirii suferinde, să prelungească alături cu alcoolul și opiumul mizeria și robia celor care muncesc fără nădejde. SADOVEANU, E. 43. ◊ (Substantivat, n.) O descindere într-un cuibar de stupefiante. C. PETRESCU, C. V. 297. ◊ Beție cu stupefiante v. beție. – Pronunțat: -fi-ant.
5. [DN] STUPEFIANT, -Ă adj. 1. Care uimește, uluitor. 2. (Med. și s.n.) (Substanță) care dă organismului o stare de amorțeală, producînd o stare de euforie trecătoare. [Pron. -fi-ant. / < fr. stupéfiant].
6. [MDN '00] STUPEFIANT, -Ă I. adj. care uimește, uluitor. II. s. n. substanță toxică (opiu, cocaină, heroină etc.) care inhibă centrii nervoși, producând o stare de euforie trecătoare. (< fr. stupéfiant)
7. [DOOM 3] stupefiant2 (desp. -fi-ant) s. n., pl. stupefiante
8. [DOOM 3] stupefiant1 (desp. -fi-ant) adj. m., pl. stupefianți; f. stupefiantă, pl. stupefiante
9. [DOOM 2] stupefiant1 (-fi-ant) adj. m., pl. stupefianți; f. stupefiantă, pl. stupefiante
10. [DOOM 2] stupefiant2 (-fi-ant) s. n., pl. stupefiante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL