1. [DEX '09] STRĂȘNICIE s. f. 1. Atitudine, condiție etc. aspră, severă; asprime, severitate. 2. Putere, forță. 3. Grozăvie. – Strașnic + suf. -ie.
2. [MDA2] strășnicie sf [At: CARTE TREB. I, 238/16 / Pl: ~ii / E: strașnic + -ie] 1 Caracterul a ceea ce este sau trebuie să fie respectat, aplicat etc. cu obligativitate, cu deplină seriozitate Si: rigoare, rigurozitate, strictețe (1). 2 Calitatea de a fi sever Si: intransigență. 3 Manifestare, atitudine, comportare de om sever2 Si: asprime (2), exigență (4), duritate (5), severitate, (înv) strășnicire. 4 (Înv; spc) Ordine. 5 Capacitate fizică, morală sau intelectuală de a acționa, de a face, de a realiza ceva Si: forță (6), tărie, vigoare. 6 (Buc) Ploaie cu grindină și tunete. 7 (Buc) Furtună (4).
3. [DLRLC] STRĂȘNICIE s. f. 1. Tratament sever, asprime, severitate. Pășim cu-ncredere-nainte Că înapoi nu-i chip să mergem, luînd angajamente sfinte Să aplicăm cu strășnicie în țară legile agrare Și în lucrarea cea comună să-și aibă partea fiecare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 63. A hotărît să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60. 2. Putere, forță. [Sîmburii de floarea-soarelui] ca-n niște scoici au strîns cu strășnicie Tot soarele ce se-adunase-o vară În luminoasa florilor tipsie. D. BOTEZ, F. S. 70. Abia după trei zile și trei nopți, căzînd jos cu mare strășnicie, [buzduganul] s-a cufundat în fundul pămîntului, de s-au zguduit temeliile lumii. CREANGĂ, P. 56. ◊ Fig. Să mînînci? Da ce să mînînci? Și în strășnicia deznădăjduitei mele stări, mă apucă un rîs nebun. HOGAȘ, M. N. 98.
4. [Șăineanu, ed. VI] strășnicie f. severitate.
5. [Scriban] strășnicíe f. (d. strașnic). Calitatea de a fi strașnic. – Și străjn- (vest).
6. [DOOM 3] strășnicie s. f., art. strășnicia, g.-d. strășnicii, art. strășniciei
7. [DOOM 2] strășnicie s. f., art. strășnicia, g.-d. strășnicii, art. strășniciei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL