1. [MDA2] străvuiet sn [At: C. PETRESCU, A. R. 6 / Pl: ~e / E: stră- + vuiet] (Nob) Vuiet puternic.
2. [DLRLC] STRĂVUIET, străvuiete, s. n. (Rar) Vuiet puternic și prelungit. Deodată săgetă un trăsnet năprasnic, despicînd bolțile norilor cu străvuiet prelung de peșteri surpate. C. PETRESCU, A. R. 6.
3. [DLRM] STRĂVUIET s. n. (Rar) Vuiet puternic și prelungit. – Din stră- + vuiet.
4. [DAR] străvuiet, străvuiete, s.n. (înv.) vuiet puternic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL