1. [DEX '09] STRĂTĂIA, strătai, vb. I. Tranz. (Pop.) A întretăia. [Pr.: -tă-ia] – Pref. stră- + tăia.
2. [MDA2] strătăia vt [At: VLAHUȚĂ, R. P. 178 / V: ~ret~ / Pzi: strătai / E: stră- + tăia] 1 (Pop) A întretăia. 2 (Pop; pex) A străbate (15).
3. [DEX '98] STRĂTĂIA, strătai, vb. I. Tranz. (Rar) A întretăia. [Pr.: -tă-ia] – Stră- + tăia.
4. [DLRLC] STRĂTĂIA, strătai, vb. I. Tranz. (Rar) A întretăia. Mi-a strătăiat lupul calea astăzi prin pădure. PAMFILE, A. R. 260. Cărări... strătaie poienile. VLAHUȚĂ, la TDRG.
5. [Șăineanu, ed. VI] strătăià v. a întretăia: cărări strătaie poienile.
6. [MDA2] stretăia v vz strătăia
7. [DOOM 3] strătăia (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. strătai, 3 strătaie, 1 pl. strătăiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să strătai, 3 să strătaie; imper. 2 sg. afirm. strătaie; ger. strătăind
8. [DOOM 2] strătăia (a ~) (pop.) vb., ind. 1 și 2 sg. strătai, 3 strătaie, 1 pl. strătăiem, 2 pl. strătăiați; conj. prez. 3 să strătaie; ger. strătăind; part. strătăiat
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL