1. [DEX '09] STRĂPUNS, -Ă, străpunși, -se, adj. Care a fost străbătut dintr-o parte în alta de un obiect ascuțit. – V. străpunge.
2. [MDA2] străpuns2, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~nși, ~e / E: străpunge] 1 Care este sau a fost străbătut cu un obiect ascuțit, cu o armă etc. în adâncime sau până în partea opusă Si: găurit2 (1), perforat2, scobit2, sfredelit2, (înv) potricălit, (reg) bortelit2, bortit2 (1). 2 (Pex) Care are o gaură făcută cu un instrument cu vârf ascuțit Si: găurit2 (2), perforat2, scobit2, sfredelit2, (îvr) potricălit, (reg) bortelit2, bortit2 (1).
3. [MDA2] străpuns1 sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (nob) ~uri / E: străpunge] 1-2 (Rar) Străpungere (1-2).
4. [DLRLC] STRĂPUNS, -Ă, străpunși, -se, adj. Perforat, găurit. Caii străpunși la nări pentru înlesnirea răsuflării se deosebeau nu prin mărime sau frumusețe, ci prin răpeziciune și neoboseală. HASDEU, I. V. 77.
5. [DEX '09] STRĂPUNGE, străpung, vb. III. Tranz. 1. A împunge cu un obiect cu vârf ascuțit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă; p. ext. a ucide sau a răni cu o armă ascuțită. ♦ A perfora, a găuri. 2. Fig. A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. ◊ Expr. A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie. 3. A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane. [Perf. s. străpunsei, part. străpuns] – Lat. *extrapungere (= transpungere).
6. [MDA2] străpunge [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~rep~ / Pzi: străpung, (reg) ~ngesc / E: stră- + punge] 1 vt A intra în profunzime cu un obiect ascuțit, cu o armă etc. (până în partea opusă) Si: a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a trece, (liv) a penetra. 2 vt A face o gaură răzbătând în partea cealaltă (cu ajutorul unui instrument cu vârf ascuțit) Si: a găuri (1), a perfora, a scobi1, a sfredeli, (îvr) a petrece, a potricăli, (reg) a borteli, a borti, a butori (1), a găuni (1), a răzbici2, a sclidiri, a sfredeluși, a străfiga2, a străbate (3). 3 vt (D. sunete, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu (până la un anumit punct) Si: a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străbate (5), a străpasa. 4 vt A se face auzit, a ajunge până la... Si: a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străbate (5), (îvr) a străpasa. 5 vt (Fig) A privi cu atenție (încercând să vadă clar) în ciuda dificultăților Si: a pătrunde, a măsura, a observa, a scormoni, a scruta, a sfredeli, a străbate (6). 6 vt (Fig) A examina cu insistență Si: a pătrunde, a măsura, a observa, a scormoni, a scruta, a sfredeli, a străbate (6). 7 vi (Reg; d. șerpi) A mușca. 8 vt A pune stăpânire pe cineva sau pe ceva Si: a copleși (12), a cuprinde (20), a domina (1), a pătrunde, a străbate (14), (liv) a penetra. 9 vi A izbuti să ajungă, să intre undeva (cu greu) Si: a pătrunde, a răzbi, a răzbate, a străbate (9). 10 vi A-și face loc, înlăturând obstacolele Si: a pătrunde, a răzbi, a răzbate, a străbate (10). 11 vi (Îe) A ~ frontul (sau prima linie) A distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie. 12 vt (Spt) A depăși, în cadrul jocului, apărarea echipei adverse. 13 vt (Rar; fig) A pătrunde. 14 vt A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane pentru a asigura transportul, aerajul sau circulația într-un anumit sector de exploatare a minei. 15 vt (Pex) A excava (1). 16 vt (Pex) A săpa (1). 17 vr (Fiz; d. un izolator electric) A se distruge parțial sau total sub acțiunea unei descărcări electrice care traversează un izolant sau un izolator. 18 vt (Reg; d. durerea de măsele) A săgeta (15).
7. [MDA2] strepunge v vz străpunge
8. [DLRLC] STRĂPUNGE, străpung, vb. III. Tranz. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu» și arătînd instrumentul) A înfige într-un lucru un obiect cu vîrf ascuțit (făcîndu-l să răzbată în partea cealaltă); p. ext. (cu privire la ființe) a ucide cu o armă ascuțită. Lasă tînguirile și vorbele de prisos, ori te străpung și te zvîrl în rîpă, ca să te mănînce hultanii. SADOVEANU, F. J. 152. Fînul și snopii îi străpungi și-i încarci. SBIERA, P. 14. Îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul și i-o presură cu sare și cu piperi. CREANGĂ, P. 13. Peste Radu năvălea Cu cinci lănci îl străpungea. ALECSANDRI, P. P. 199. ◊ Fig. Îmi zîmbea numai necontenit și mă străpungea cu ochii. SADOVEANU, O. VIII 9. ◊ Absol. Săracu ciubotăraș, Tot împunge și străpunge. SEVASTOS, N. 300. ◊ Refl. Era în stare să se străpungă, diavoloaica, pentru ca să-și apere... onoarea. ALECSANDRI, T. I 423. ◊ (Subiectul este instrumentul înfipt) Dușmanu-n luptă l-a ajuns, Un fier în coastă, l-a străpuns. MACEDONSKI, O. I 156. ◊ (Poetic) Crucea bisericii străpungea seninul. GÎRLEANU, L. 29. Deodată o suliță de foc străpunge perdeaua de arbori. Porțile zilei se deschid și, în valuri, curge lumina pe văi. VLAHUȚĂ, O. AL. I 125. ◊ Fig. Vorbele tari ale răzășului îl străpungeau și-l usturau. SADOVEANU, O. VII 66. În clipa în care se oprește trenul, un fior de groază îi străpunge inima. SP. POPESCU, M. G. 28. ◊ Intranz. În rangurile rupte zbor glonții vîjîind Și-n ele baioneta străpunge zîngănind. ALECSANDRI, P. II 158. 2. Fig. A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. Ieșirăm în livadă. Parcă ploua lumina, străpungînd pomii înfloriți. SADOVEANU, O. V 682. Razele soarelui treptat străpung și răsipesc umbra. ODOBESCU, S. III 319. ◊ Intranz. Țipătul lor [al rațelor sălbatice] era parcă glasul acestui îngheț de pe urmă, glas al ploilor scurte amestecate cu zăpadă, printre care străpungeau fîșii din soare gata să se stingă. DUMITRIU, N. 289. ◊ Expr. A străpunge frontul = a sfărîma linia de apărare a inamicului, a pătrunde dincolo de această linie.
9. [Șăineanu, ed. VI] străpunge v. 1. a împinge până în partea cealaltă: îi străpunge limba cu acul; 2. fig. a cauza o vie durere: i-a străpuns inima. [Lat. *EXTRAPUNGERE].
10. [Scriban] străpúng, -púns, a -púnge v. tr. (stră- și -pung din îm-pung). Împung pînă ce ĭese pe dincolo: acu străpunge pînza, a străpunge cu sulița. Fig. Vestea asta ĭ-a străpuns inima, l-a întristat adînc.
11. [DOOM 3] străpunge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străpung, 3 sg. străpunge, perf. s. 1 sg. străpunsei, 1 pl. străpunserăm, m.m.c.p. 1 pl. străpunseserăm; conj. prez. 1 sg. să străpung, 3 sg. să străpungă; ger. străpungând; part. străpuns
12. [DOOM 2] străpunge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străpung, 1 pl. străpungem, perf. s. 1 sg. străpunsei, 1 pl. străpunserăm; part. străpuns
13. [IVO-III] străpung, -punsei 1 aor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL