1. [MDA2] străntuneca vri [At: DOSOFTEI, MOL. 67 / Pzi: 3 străntunecă / E: stră- + întuneca] 1-2 (Îvr) A se întuneca foarte tare.
2. [DAR] străntuneca, pers. 3 sg. străntunecă, vb. I refl. (înv.) a se întuneca foarte tare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL