1. [DEX '09] ZDRĂNGĂNI, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrăngăn. – Var.: zdrăncăni vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.
2. [MDA2] zdrăngăni [At: LB / V: (îrg) ~ncăni, zdrencăni, (reg) ~ăcăni, zdrâncăni, zdrân~, zdăncăni, zdâcăni, străncăni, strâncăni, (îvr) sdrăncănî, zdropcăni / S și: sdrăngăni / Pzi: ~nesc și (reg) zdrăngăn / E: zdrang + -ăni] 1-3 vti A zăngăni (1-3). 4 vi (Reg; d. dinți) A clănțăni (1). 5 vi (Spc; d. clopote, clopoței) A suna. 6 vi (D oameni sau d. instrumente muzicale; c. i. coardele unor instrumente muzicale, coardele vocale) A face să vibreze (nearmonios) Si: a zgândări (1-3). 7 vi (Pex; dep) A cânta (prost) la un instrument cu coarde Si: a zgândări (12), (reg) a drângăni1 (2). 8-9 vtr (Reg) A (se) zgudui (1-2).
3. [DEXI] zdrăngăni vb. IV. 1 intr. (despre sticle, metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic cînd se ciocnește de ceva, cînd este lovit cu ceva ori cînd cade, cînd se sparge, cînd se trîntește. A zdrăngănit de cîteva ori din clanță (LĂNCR.). ♦ ext. A produce zgomote (supărătoare). Mașina... zdrăngănea ca o roată fără ciolane (BRĂ.). ◊ (tr.) Își zdrăngănea sabia (REBR.). 2 tr. (despre oameni; compl. indică coardele unui instrument muzical) A face să vibreze (nearmonios). ♦ ext. (deprec.) A cînta fară pricepere la un instrument muzical cu coarde. Au zdrăngănit din strune cît putură Și n-a ieșit decît harababură (ARGH.). • prez.ind. -esc, (reg.) zdrăngăn, și zdrăncăni vb. IV. /zdrang + -ăni.
4. [DEX '98] ZDRĂNGĂNI, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face să vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrăngăn. – Var.: zdrăncăni vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.
5. [DLRLC] ZDRĂNGĂNI, zdrăngănesc și zdrăngăn, vb. IV. Intranz. 1. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din astfel de materiale) A produce un zăngănit caracteristic cînd se ciocnesc de ceva sau sînt lovite cu ceva. Începuse să bată cu pumnul în geam, de zdrăngănea toată sticla geamlîcului. DUMITRIU, B. F. 10. Trăsura veche zdrăngănea din toate fiarele ei. IBRĂILEANU, A. 118. ◊ Tranz. fact. S-a suit în fugă pe scară, zdrăngănind sabia de toate treptele. GHICA, S. 519. 2. A face să vibreze coardele unui instrument muzical; (depreciativ) a cînta fără pricepere la un instrument muzical. S-au apropiat și au început să zdrăngănească și la urechea noastră doi lăutari. PAS, Z. I 237. Li intrase în cap că va dovedi Otiliei că Titi al ei cîntă mai bine decît «zdrăngănește» ea. CĂLINESCU, E. O. II 246. Țiganca... cea tînără, cu ochii ca jăraticul, zdrăngănea plecată asupra cobzei... și îngîna cu glas dulce cîntecul. SADOVEANU, O. VI 50. Salută, zdrăngănind din strune, Bătînd cadența din picior, Și cîntă, legănîndu-și capul, Cobzarul. IOSIF, V. 48. – Variantă: zdrăncăni (ȘEZ. I 186) vb. IV.
6. [DLRM] ZDRĂNGĂNI, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic cînd se ciocnește de ceva sau e lovit cu ceva. ◊ Tranz. S-a suit în fugă pe scară, zdrăngănind sabia de toate treptele (GHICA). 2. Tranz. A face să vibreze coardele unui instrument muzical; a cînta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Var.: zdrăncăni vb. IV] – Din zdrang.
7. [DEX '09] ZDRĂNCĂNI vb. IV v. zdrăngăni.
8. [MDA2] drângăni2 v vz zdrăngăni
9. [MDA2] străncăni v vz zdrăngăni
10. [MDA2] strâncăni v vz zdrăngăni
11. [MDA2] zdăncăni v vz zdrăngăni
12. [MDA2] zdâcăni v vz zdrăngăni
13. [MDA2] zdrăcăni v vz zdrăngăni
14. [MDA2] zdrăncăni v vz zdrăngăni
15. [MDA2] zdrâncăni v vz zdrăngăni
16. [MDA2] zdrângăni v vz zdrăngăni
17. [MDA2] zdrencăni v vz zdrăngăni
18. [MDA2] zdropcăni v vz zdrăngăni
19. [DEXI] zdrăncăni vb. IV. v. zdrăngăni.
20. [DLRM] ZDRĂNCĂNI vb. IV. v. zdrăngăni.
21. [Șăineanu, ed. VI] sdrângănì v. a zăngăni. [V. sdrang].
22. [Scriban] străncănésc, V. zdrăngănesc.
23. [Scriban] zdrăngănésc și -cănésc v. intr. (imit. d. zdrang! drang! zdrîng! drîng! și rudă cu bg. drŭnkam, zdrăngănesc, drŭnkalka, drŭnkalo, zurgalăŭ, drangolnĭk, vioară; sîrb. ceh. drankati, a zdrăngăni. V. drîmbă 1, trăncănesc). Sun, răsun, vorbind de o sabie purtată în teacă, de o chitară ș. a. Cînt prost orĭ prea mult din chitară, din pian: nu maĭ zdrăngăni! V. tr. Soldațiĭ îșĭ zdrăngăneaŭ săbiile. – Și drăng-, zdrîng-, drîng-. În Trans. și strănc-, în Serbia zdronc-.
24. [Scriban] zdrîngănésc și -cănésc, V. zdrăngănesc.
25. [DOOM 3] zdrăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngănesc, 3 sg. zdrăngănește, imperf. 1 zdrăngăneam; conj. prez. 1 sg. să zdrăngănesc, 3 să zdrăngănească
26. [DOOM 2] zdrăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngănesc, imperf. 3 sg. zdrăngănea; conj. prez. 3 să zdrăngănească
27. [MDO] zdrăngăni
28. [DRAM 2021] zdrăngăní, v.t. v. drăngăni.
29. [DRAM 2015] zdrăngăni, vb. tranz. – v. drăngăni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL