1. [DEX '09] STRĂMURARIȚĂ, strămurarițe, s. f. (Pop.) Strămurare. – Strămurare + suf. -iță.
2. [MDA2] strămurariță sf [At: DDRF / V: ~remurali~, ~rem~, / Pl: ~țe / E: strămurare + -iță] (Pop) Strămurare (1).
3. [DLRLC] STRĂMURARIȚĂ, strămurarițe, s. f. (Învechit și popular) Strămurare. Dă-i cu strămurarița Și în sus Și în jos. TEODORESCU, P. P. 193. ◊ Expr. A nu-i ajunge (cuiva) cu strămurarița la nas v. ajunge.
4. [MDA2] stremuraliță sf vz strămurariță
5. [MDA2] stremurariță sf vz strămurariță
6. [Scriban] strămuráre f., pl. ărĭ (din *stămurare lat. stimulare, a stimula). Rar. Nuĭa de împuns vitele ca să meargă, coadă de bicĭ: am împnns ca cu strămurarea (Sadov. VR. 1924, I, 8), s’a fudulit de nu-ĭ maĭ ajungĭ la nas nicĭ cu strămurarea (saŭ cu prăjina). – Și streminare (Cod. Vor.), stremănare, strămuráriță (CL. 1920, 521. Munt.), stremuráliță pl. e și stremurar, n., pl. e.
7. [DOOM 3] strămurariță (pop.) s. f., g.-d. art. strămurariței; pl. strămurarițe
8. [DOOM 2] strămurariță (pop.) s. f., g.-d. art. strămurariței; pl. strămurarițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL