1. [MDA2] strălucoare sf [At: DOSOFTEI, ,V. S. octombrie 51v/33 / Pl: ~ori / E: stră- + lucoare] (Îrg) Strălucire (2).
2. [Scriban] strălucoáre f., pl. orĭ. L. V. Strălucire.
3. [DLRLV] STRĂLUCOARE s. f. (Mold.) Strălucire. Au făcut zugrăvite de dau strălucoare, Să-i trăiască pomana-n bun nume supt soare. DM, IIIr. Strălucorile pietrilor celor scumpe. DOSOFTEI, VS. Etimologie: pref. stră- + lucoare. Vezi și lucoare. Cf. l u c o a r e.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL