1. [MDA2] străluciu1 sm vz străluc
2. [MDA2] străluciu2, ~ie [At: MURNU, O. 44 / Pl: (1) ~ri, (2) ~ii și (f.) ~e / E: drr străluci] 1 sn Strălucire (1). 2 a (D ochi) Strălucitor (6). 3 a Strălucit (11).
3. [DLRLC] STRĂLUCIU, străluciuri, s. n. (Rar) Strălucire, luciu. Leiți de străluciuri Ce-n nimburi le-ncing, Cireșii pe luciuri Petalele-și ning. LESNEA, C. D. 100.
4. [DLRM] STRĂLUCIU, străluciuri, s. n. (Rar) Strălucire, luciu. – Din stră- + luciu.
5. [DEX '09] STRĂLUC, străluci, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare verde sau roșcată, cu luciu metalic specific, cu aripile albastre-verzui, fin punctate (Aromia moschata). – Din străluci (derivat regresiv).
6. [MDA2] străluc sm [At: MARIAN, INS. 88 / V: (rar) ~iu[1] / Pl: ~uci / E: pvb străluci] Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare verde sau roșcată, cu un luciu metalic specific, cu aripile albastre-verzui, fin punctate, care trăiește mai ales pe trunchiuri de salcie sau pe răchită.
7. [DLRLC] STRĂLUC, străluci, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, cu un luciu metalic specific, avînd aripile albastre-verzui și fin punctate; trăiește mai ales pe trunchiuri de salcie scorburoasă sau pe răchite (Aromia moschata). Strălucul petrece mai cu seamă pe răchiți... și cînd îl prinzi, răspîndește un fel de miros ca de mosc. MARIAN, INS. 98.
8. [Scriban] strălúc m. (d. strălucesc). Un fel de gîndac cu luciŭ metalic și cu antene maĭ lungĭ de cît corpu (la mascul). Cînd e prins, răspândește un miros ca de mosc (cerambyx moschatus). V. strelice.
9. [DOOM 3] străluc s. m., pl. străluci
10. [DOOM 2] străluc s. m., pl. străluci
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL