1. [DEX '09] STRĂJUIRE, străjuiri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. ♦ Pândă. – V. strajă.
2. [MDA2] străjuire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~rej~ / Pl: ~ri / E: străjui] (Îvp) Pază.
3. [DEX '98] STRĂJUIRE, străjuiri, s. f. Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. ♦ Pândă. – V. strajă.
4. [DLRLC] STRĂJUIRE, străjuiri, s. f. Faptul de a străjui; păzire, pază, veghe. Cu străjuirea voastră era vai de pielea noastră! CREANGĂ, P. 269. În cetățuie se afla optsprezece plăieși, trimiși de ispravnicul de Neamțu pentru străjuire, în lipsa garnizoanei care era la Fălcii pe lîngă domnul Cantemir. NEGRUZZI, S. I 169. ◊ Fig. Peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină. HOGAȘ, M. N. 169. – Variantă: strejuire (PISCUPESCU, O. 1) s. f.
5. [DEX '09] STRĂJUI, străjuiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A păzi, a apăra. 2. Intranz. (Adesea fig.) A sta de strajă, a veghea. 3. Tranz. Fig. A mărgini, a delimita ceva. [Var.: (reg.) strejui vb. IV] – Strajă + suf. -ui.
6. [DEX '09] STREJUI vb. IV v. străjui.
7. [MDA2] străjui [At: PSALT. HUR. 60v/25 / V: (îvp) ~rej~ / Pzi: ~esc / E: strajă + -ui] 1 vt (Îvp; fșa) A păzi. 2 vt (Pan) A pândi. 3 vt (Reg) A priveghea. 4 vr (Îvp) A se păzi. 5 vt (C. i. suprafețe, construcții etc.) A forma marginile, limitele Si: a delimita (1), a limita, a mărgini, a țărmuri Vz contura, încadra. 6 vt (Trs) A însăila.
8. [MDA2] strejui v vz străjui
9. [MDA2] strejuire sf vz străjuire
10. [DLRLC] STRĂJUI, străjuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A păzi. În noaptea aceea... o străjuia dorobanțul cu strașnică poruncă. SADOVEANU, O. VIII 229. Fata mea are să se culce desară, unde se culcă totdeauna, iară voi să mi-o străjuiți toată noaptea. CREANGĂ, P. 265. Odată intrînd, nu se mai putea înturna, căci porțile erau străjuite și păzitorii porunciți a nu lăsa să iasă nime. NEGRUZZI, S. I 150. ◊ Fig. Peste toate întinderile de la Pănoiu, domnea în seara asta o liniște adîncă, străjuită de lumini. MIHALE, O. 355. Calul mă aștepta la scară, lîngă pîlcul de salcîmi care străjuia casa. SADOVEANU, O. III 646. Luna-și picură argintul, Tremurîndu-l pe fereastră; Vede-atîta împăcare Străjuind căsuța noastră. GOGA, P. 87. 2. Intranz. A sta de strajă, a veghea. Eu străjuiesc aici, voi, pe la ferestre. GALACTION, O. I 53. După cină să sfătuiesc ei că n-ar fi bine să doarmă toți trei deodată, ci numai doi din ei, iar unul să meargă lîngă drum să străjuiască ca să nu li să-ntîmple ceva. RETEGANUL, P. II 70. ◊ Fig. De o parte și de alta a largului pridvor, doi tei străjuiau, rămuroși. CĂLINESCU, E. 49. În dosul împrejmuirii, un șir de plopi bătrîni străjuiau ca un front de ostași de gardă. REBREANU, R. I 78. În zarea asfințitului străjuiesc codrii arămii și din văzduh se lasă o liniște grea, posomorîtă și rece, ca o pîclă de toamnă. VLAHUȚĂ, O. AL. 145. 3. Tranz. Fig. A mărgini ceva. Fața... rotundă și brunată era străjuită din josul fiecărei urechi de cîte o mică pingea de păr castaniu. HOGAȘ, M. N. 32. – Variantă: strejui (SANDU-ALDEA, U. P. 156, ODOBESCU, S. III 524, RUSSO, O. 50) vb. IV.
11. [DLRLC] STREJUIRE s. f. v. străjuire.
12. [Șăineanu, ed. VI] strejuì v. a păzi: te oiu strejui toată noaptea CR.
13. [Scriban] străjuĭésc v. tr. (d. strajă, ca ung. istrazsalni, d. istrázsa, străjă). Păzesc, staŭ de pază: mînăstire străjuită de turnurĭ (ChN. 2, 115). – În vest și stre- (ChN. 1, 41).
14. [Scriban] strejár, strejuĭésc, V. străjer, străjuĭesc.
15. [DOOM 3] străjuire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. străjuirii; pl. străjuiri
16. [DOOM 2] străjuire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. străjuirii; pl. străjuiri
17. [DOOM 3] străjui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străjuiesc, 3 sg. străjuiește, imperf. 1 străjuiam; conj. prez. 1 sg. să străjuiesc, 3 să străjuiască
18. [DOOM 2] străjui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străjuiesc, imperf. 3 sg. străjuia; conj. prez. 3 să străjuiască
19. [MDO] străjui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străjuiesc, conj. străjuiască)
20. [DRAM 2021] străjuí, străjuiesc, v.t. (pop.) A supraveghea, a păzi: „…apoi ei s-o datu-să ș-o străjuit să vadă cine o ie (crucea)” (Papahagi, 1925; 312). – Din strajă „pază, apărare”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL