1. [MDA2] străinuc, ~ă a [At: PAMFILE, A. R. 260 / Pl: ~uci, ~uce / E: străin + -uc] 1-2 (Reg; șhp) Care este oarecum străin.
2. [DLRLC] STRĂINUC, -Ă, străinuci, -e, adj. (Rar) Străinel. Rămîi țară străinucă, Rămîi țară, tu, de mine. ȘEZ. XII 96.
3. [DLRM] STRĂINUC, -Ă, străinuci, -e, adj. (Rar) Străinel. – Din străin + suf. -uc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL