1. [MDA2] străinior, ~oară smf, a [At: CADE / V: ~ăior, ~reior, ~riior / Pl: ~i, ~oare / E: străin + -ior] 1-4 (Pop; șhp) (Persoană) care este străină.
2. [DLRLC] STRĂINIOR, -OARĂ, străiniori, -oare, adj. Străinel. Și deschide-ți ochișorii Și ți-i vedea frățiorii Cum -ai lăsat brudiori, Brudiori și străiniori! MARIAN, Î. 132. – Variante: streinior, -oară (MARIAN, O. I 277), străior, -oară (TEODORESCU, P. P. 510), streior, -oară (TEODORESCU, P. P. 641), striior, -oară (ȘEZ. IV 133) adj.
3. [DLRM] STRĂINIOR, -OARĂ, străiniori, -oare, adj. Străinel. – Din străin + suf. -ior.
4. [MDA2] străior, ~oară a vz străinior
5. [MDA2] streior, ~oară a vz străinior
6. [MDA2] striior, ~oară a vz străinior
7. [DLRLC] STRĂIOR, -OARĂ adj. v. străinior.
8. [DLRLC] STREINIOR, -OARĂ adj. v. străinior.
9. [DLRLC] STREIOR, -OARĂ adj. v. străinior.
10. [DLRLC] STRIIOR, -OARĂ adj. v. străinior.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL