1. [MDA2] străinime sf [At: POLIZU / V: ~rei~ / Pl: ? / E: străin + -ime] (Reg) 1 (Csc) Mulțime de străini (1). 2 Străinătate (7).
2. [DLRLC] STRĂINIME s. f. (Cu sens colectiv) Lume străină, mulțime de străini. ◊ Loc. adv. Prin (sau în) străinime = prin (sau în) străini. Iar de nu m-a dori nime, Duce-m-oi prin străinime. La TDRG.
3. [DLRM] STRĂINIME s. f. Lume străină, mulțime de străini. ◊ Loc. adv. Prin (sau în) străinime = prin (sau în) străini. – Din străin + suf. -ime.
4. [Scriban] străiníme f. (d. străin). Mulțime de străinĭ. – În vest stre-.
5. [MDA2] streinime sf vz străinime
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL