1. [DLRLC] STRĂGĂNI, străgănesc, vb. IV. Tranz. A sîcîi pe cineva (purtîndu-l de colo pînă colo fără rost). Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani. ISPIRESCU, L. 277.
2. [DLRM] STRĂGĂNI, străgănesc, vb. IV. Tranz. A sîcîi pe cineva (purtîndu-l de colo pînă colo). – V. tărăgăni.
3. [Șăineanu, ed. VI] străgănì v. a amâna după plac, a purta cu vorba: să mai străgănesc pe vinovat CAR. [V. trăgănì].
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL