1. [MDA2] străgăneală sf vz tărăgăneală
2. [DLRLC] STRĂGĂNEALĂ, străgăneli, s. f. Faptul de a străgăni, piedică ridicată în calea unei acțiuni; sîcîială. Zîna zbura lin, dar zbura trecînd peste dealuri, peste văi, peste poduri și orașe, pe cînd urmăritorul ei era nevoit să alerge pe jos în fugă, să meargă pe pămînt, să ocolească toate piedicile și să întîmpine tot felul de străgăneli. POPESCU, B. III 63. După mai multe străgăneli... pe la sfîrșitul lui octombrie, Caragea a putut ieși din Constantinopol. GHICA, S. 28.
3. [DLRM] STRĂGĂNEALĂ2, străgăneli, s. f. Faptul de a străgăni, piedică ridicată în calea unei acțiuni; sîcîială.
4. [DLRM] STRĂGĂNEALĂ1 s. f. v. tărăgăneală.
5. [Șăineanu, ed. VI] străgăneală f. șicană, piedecă: să întâmpine tot felul de străgăneli ISP.
6. [Scriban] străgăneálă, -ésc V. trăgăneală, -nez.
7. [DEX '09] TĂRĂGĂIALĂ s. f. v. tărăgăneală.
8. [DEX '09] TĂRĂGĂNEALĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăială s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală.
9. [MDA2] dărăgăneală sf vz tărăgăneală
10. [MDA2] tărăgăială sf vz tărăgăneală
11. [MDA2] tărăgăneală sf [At: GHICA, ap. CADE / V: (pop) tr~, (îrg) str~, ~găia~, (reg) dă~ / Pl: ~eli / E: tărăgăna + -eală] (Pop) 1 Tărăgănare (1). 2 (Rar) Târâre (2).
12. [MDA2] trăgăneală sf vz tărăgăneală
13. [DLRLC] TĂRĂGĂNEALĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a tărăgăna; amînare continuă, tergiversare, tărăgănare. Va observa tărăgăneala revizorului. REBREANU, R. I 96. – Variantă: tărăgăială (VLAHUȚĂ, N. 202) s. f.
14. [Scriban] tărăgăneálă, -ănésc, -néz, -ăĭală-, -ăĭesc, V. trăgăn-.
15. [Scriban] trăgăneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a trăgăni. – Și străgăn-, tărăgăn- și tărăgăĭală.
16. [DOOM 3] tărăgăneală s. f., g.-d. art. tărăgănelii; pl. tărăgăneli
17. [DOOM 2] tărăgăneală s. f., g.-d. art. tărăgănelii; pl. tărăgăneli
18. [IVO-III] tărăgăneală, -neli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL