1. [MDA2] străfia v vz străfiga1
2. [MDA2] străfida v vz străfiga1
3. [MDA2] străfiga2 vt [At: MAT. FOLK. 627 / Pzi: străfig / E: stră- + [în]fig] (Reg) A străpunge (2).
4. [MDA2] străfiga1 [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 112 / V: ~ia, ~ida, ~ina, ~ita, ~ăviga, ~refeda, ~refia, ~ref~, trăfiga / Pzi: străfig, ~ighez / E: ns cf strănuta] 1 vi (Pop; d. oameni și d. cai) A strănuta (1). 2 vi (Reg) A sughița. 3 vi (Reg; d. cai) A sforăi (3). 4 vi A necheza. 5 vt (Reg) A scuipa (ceea ce era gata să înghită).
5. [MDA2] străfina v vz străfiga1
6. [MDA2] străfita v vz străfiga1
7. [MDA2] străviga v vz străfiga1
8. [MDA2] strefeda v vz străfiga1
9. [MDA2] strefia v vz străfiga1
10. [MDA2] strefiga v vz străfiga1
11. [MDA2] trafiga v vz străfiga
12. [DLRLC] STRĂFIGA, străfig, vb. I. Intranz. (Regional) 1. A strănuta. Arapul odată străfigă de răsună odaia. I. CR. VI 334. 2. (Despre cai) A sforăi, a necheza. Tabac... La nas murgului pus-ai, Și murgul că-mi străfiga. PĂSCULESCU, L. P. 159.
13. [DLRM] STRĂFIGA2, străfig, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A strănuta. 2. Intranz. (Despre cai) A sforăi, a necheza. 3. Tranz. A scuipa.
14. [DLRM] STRĂFIGA1, străfig, vb. I. Tranz. (Reg.) A străpunge. – Din stră- + [în]fige.
15. [Șăineanu, ed. VI] străfigà v. a strănuta (provincialism oltenesc). [Origină necunoscută].
16. [Scriban] străfíg, a -á v. intr. (stră- și fig de orig. neșt. dar latină). Mold. (Șez. 32.76) Olt. Ban. Strănut. V. tr. Arunc ceĭa ce era aproape să’nghit. – Și -idá, -itá și -iá.
17. [DAR] străfiga1, străfig, vb. I (reg.) 1. a strănută. 2. a sughița. 3. (despre cai) a forăi; a necheza. 4. a scuipa.
18. [DAR] străfiga2, străfig, vb. I (reg.) a străpunge, a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a penetra.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL